MÂNDĂLÁC, mandălaci, s. m. (Bot.; reg.) Alunele. ◊ Expr. A căuta (cuiva) păcate în mândălaci = a găsi cuiva o vină cu orice preț, a căuta (cuiva) nod în papură. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂNDĂLÁC s. v. alunele.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mândălác s. m., pl. mândăláci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink