MÂNCĂRÍME, mâncărimi, s. f. Senzație (neplăcută) provocată de anumite boli ale pielii, de o iritație trecătoare, de înțepătura unor insecte etc. și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărici. ◊ Expr. A avea mâncărime de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret. – Mâncare + suf. -ime.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂNCĂRÍME ~i f. Senzație de furnicare a pielii (provocată de diferite boli, de înțepătura unor insecte etc.) și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărici. ◊ A avea ~ de (sau la) limbă a) a nu fi în stare să păstreze tăcerea; b) a fi vorbăreț; palavragiu. /mâncare + suf. ~ime
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂNCĂRÍME s. v. prurit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mâncăríme s. f., g.-d. art. mâncărímii; pl. mâncărími
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink