3 definiții pentru mânar
Explicative DEX
mânar sm [At: MURNU, I. 244 / Pl: ~i / E: mâna1 + -ar] Vizitiu.
Arhaisme și regionalisme
mânar (mânaș), mânari (mânași), s.m. (reg.) vizitiu.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MÎNÁR s. m. (Neobișnuit) Vizitiu. N-a vrut acolo pe loc să-și lase mînarul și caii. MURNU, I. 244. - Pl.: mînări. – Mîna1 + suf. -ar.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mânar
mânar substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)