MÂNĂTÚRĂ, mânături, s. f. (În credințele populare) Farmec, vrajă; p. ext. boală pricinuită de un farmec, de o vrajă care i s-a făcut cuiva. [Var.: mâitúră s. f.] – Mână + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

mânătúră s. f., g.-d. art. mânătúrii; pl. mânătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink