MÂNĂTÓR, -OÁRE, mânători, -oare, s. m. și f. Persoană care mână vitele; cioban care dă oile la strungă; strungar. ◊ (Adjectival) Câine mânător = câine de vânătoare care adulmecă și urmărește vânatul. – Din mâna + suf. -(ă)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂNĂTÓR s. v. hăitaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂNĂTÓR s. v. pețitor, strungar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mânătór s. m., pl. mânătóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mânătoáre s. f., g.-d. art. mânătoárei; pl. mânătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink