MÂHNICIÚNE, mâhniciuni, s. f. (Înv.) Mâhnire. – Mâhni + suf. -iciune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂHNICIÚNE s. v. amărăciune, întristare, mâhnire, necaz, supărare, tristețe.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mâhniciúne s. f., g.-d. art. mâhniciúnii; pl. mâhniciúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink