2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
lățuire1 sf [At: POLIZU / V: (reg) leț~ / Pl: ~ri / E: lățui1] Lățuială1 (1-2).
lățuire2 sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: lățui2] 1-2 Lățuială2 (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lățui1 vt [At: LM / Pzi: ~esc / E: laț1 + -ui] 1 A prinde într-un laț1 (1). 2 (Reg; d. mașini de cusut) A face ața ghemotoc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lățui2 vt [At: KLEIN, D. / V: (reg) leț~ / Pzi: ~esc / E: laț2 + -ui] 1 (C.i. construcții sau părți ale acestora) A bate lați1 Si: a lănțui (5). 2 A acoperi cu lațuri2 Si: a lănțui (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lățuì v. a pune lați.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) lățuĭésc v. tr. (d. laț, leaț, leț). Pun lețurĭ uneĭ construcțiunĭ. – Și lețuĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) lățuĭésc v. tr. (d. laț 2). Rar. Strîng în laț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
lățui, lățuiesc, vb. IV (pop.) 1. a pune lețuri, șipci la o construcție. 2. a strânge în laț.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||