opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lăzuit1 sn [At: FD II, 154 / Pl: ~uri / E: lăzui] 1-2 (Înv) Lăzuire (1-2).

lăzuit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: lăzui] (Înv) 1 (D. plante) Smuls din rădăcini. 2 (D. păduri) Defrișat. 3 (Fig) Eliberat.

LĂZUIT adj. (Trans. N) Defrișat. (Fig.) De m-aș vedea hodinită, De supărări lăzuită. CÎNTECE, 5r. Etimologie: lăzui. Vezi și laz, lăzui.

lăzui vt [At: ȘINCAI, HR. I, 344/26 / Pzi: ~esc / E: laz + -ui] (Înv) 1 (C. i. plante) A smulge rădăcinile din pământ. 2 (C. i. păduri) A înlătura prin tăiere sau ardere arborii și alte plante lemnoase pentru a putea cultiva un teren Si: a defrișa, (îrg) a cura1 (2).

LĂZUI, lăzuiesc, vb. IV. Tranz. A face laz; a despăduri, a defrișa. Să lăzuiești toată pădurea. RETEGANUL, P. V 49.

LĂZUI, lăzuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face laz; a despăduri, a defrișa. – Din laz.

LĂZUI vb. (Trans. N) A defrișa. (Fig.) Mă țin numai cu cuvîntu Care iute zbor în vîntu. Dar judece-le cel drept și sfîntu Le-a lăzui din pămîntu. CÎNTECE, 1v. Etimologie: laz + suf. -ui. Vezi și laz, lăzuit.

lăzuì v. Tr. a stârpi tufele și rădăcinile unui câmp. [V. laz].

lăzuĭésc v. tr. (d. laz). Trans. Curăț un teren de bălăriĭ saŭ de arborĭ, runculesc, secĭuĭesc: să lăzuĭască un petec de pădure (Rebr. 286). V. desțelenesc.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LĂZUI vb. v. defrișa, despăduri.

lăzui vb. v. DEFRIȘA. DESPĂDURI.

Intrare: lăzuit
lăzuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăzuit
  • lăzuitul
  • lăzuitu‑
  • lăzuită
  • lăzuita
plural
  • lăzuiți
  • lăzuiții
  • lăzuite
  • lăzuitele
genitiv-dativ singular
  • lăzuit
  • lăzuitului
  • lăzuite
  • lăzuitei
plural
  • lăzuiți
  • lăzuiților
  • lăzuite
  • lăzuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: lăzui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăzui
  • lăzuire
  • lăzuit
  • lăzuitu‑
  • lăzuind
  • lăzuindu‑
 singular plural
  • lăzuiește
  • lăzuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăzuiesc
 (să)
  • lăzuiesc
  • lăzuiam
  • lăzuii
  • lăzuisem
a II-a (tu)
  • lăzuiești
 (să)
  • lăzuiești
  • lăzuiai
  • lăzuiși
  • lăzuiseși
a III-a (el, ea)
  • lăzuiește
 (să)
  • lăzuiască
  • lăzuia
  • lăzui
  • lăzuise
plural I (noi)
  • lăzuim
 (să)
  • lăzuim
  • lăzuiam
  • lăzuirăm
  • lăzuiserăm
  • lăzuisem
a II-a (voi)
  • lăzuiți
 (să)
  • lăzuiți
  • lăzuiați
  • lăzuirăți
  • lăzuiserăți
  • lăzuiseți
a III-a (ei, ele)
  • lăzuiesc
 (să)
  • lăzuiască
  • lăzuiau
  • lăzuiră
  • lăzuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăzui, lăzuiescverb

  • 1. A face laz. DLRLC
    sinonime: defrișa despăduri
    • format_quote Să lăzuiești toată pădurea. RETEGANUL, P. V 49. DLRLC
etimologie:
  • laz DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.