LĂUTĂRESC, -EASCĂ, lăutărești, adj., s. f. 1. Adj. Caracteristic lăutarilor, de lăutar. 2. S.f art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: lă-u-] – Lăutar + suf. -esc.

lăutăresc, ~ească [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ești / E: lăutar + -esc] 1-3 a Caracteristic lăutarilor (1-3). 4-6 a Care aparține lăutarului (1-3). 7-9 a De lăutar (1-3). 10 sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape Si: lăutăreasă. 11 sfa (Mun) Melodie după care se execută acest dans.

LĂUTĂRESC, -EASCĂ, lăutărești, adj. Caracteristic lăutarilor, de lăutar. [Pr.: lă-u-] – Lăutar + suf. -esc.

LĂUTĂRESC, -EASCĂ, lăutărești, adj. De lăutar. Cîntec lăutăresc.

LĂUTĂRESC ~ească (~ești) Care ține de lăutari; propriu lăutarilor. /lăutar + suf. ~esc

lăutăresc a. de lăutar: dible lăutărești OD.

1) lăutărésc, -eáscă adj. De lautar: diblă lăutărească. V. gășcăresc.

lăutăreasca (dans) (desp. lă-u-) s. f. art., neart. lăutărească, g.-d. art. lăutăreștii

!lăutăreasca (dans) (lă-u-) s. f. art., neart. lăutărească, g.-d. art. lăutăreștii

lăutăreasca s. f. art. (sil. lă-u-)

lăutăresc (desp. lă-u-) adj. m., f. lăutărească; pl. m. și f. lăutărești

lăutăresc (lă-u-) adj. m., f. lăutărească; pl. m. și f. lăutărești

lăutăresc adj. m. (sil. lă-u-), f. lăutărească; pl. m. și f. lăutărești