opțiuni
  • info

9 definiții pentru lăutoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂUTOARE, lăutori, s. f. (Reg.) Lăut, lăutură; apă (fiartă cu leșie) pentru spălat pe cap. [Pr.: lă-u-] – Lăut + suf. -oare.

LĂUTOARE, lăutori, s. f. (Reg.) Lăut, lăutură; apă (fiartă cu leșie) pentru spălat pe cap. [Pr.: lă-u-] – Lăut + suf. -oare.

LĂUTOARE, lăutori, s. f. (Regional) Apă (fiartă cu leșie) pentru spălat pe cap. Îl întrerupse unul cu părul asudat tot, parcă atunci și l-ar fi scos dintr-o lăutoare. CAMILAR, TEM. 275. Fata suflecă mînicile și s-apucă de treabă. Întîi și-ntîi face lăutoare. CREANGĂ, P. 289. Una-i pune lăutoare, Ca să-i fie-opăritoare. ALECSANDRI, P. P. 372.

lăutoare f. apa fiartă pentru spălarea capului: acum pune de lăutoare și grijește! CR. [Lat. LAVATORIA].

lăutoáre f., pl. orĭ. (lat. lavatoria = lavatorium, spălător, loc de spălat). Acțiunea de a saŭ de a te la. Apă de lăut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lăutoare (pop.) (desp. lă-u-) s. f., g.-d. art. lăutorii; pl. lăutori

lăutoare (reg.) (lă-u-) s. f., g.-d. art. lăutorii; pl. lăutori

lăutoare s. f. (sil. lă-u-), g. -d. art. lăutorii; pl. lăutori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LĂUTOARE s. v. urechea-iepurelui.

lăutoare s. v. URECHEA-IEPURELUI.

Intrare: lăutoare
lăutoare substantiv feminin
  • silabație: lă-u- info
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăutoare
  • lăutoarea
plural
  • lăutori
  • lăutorile
genitiv-dativ singular
  • lăutori
  • lăutorii
plural
  • lăutori
  • lăutorilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăutoare, lăutorisubstantiv feminin

  • 1. regional Apă (fiartă cu leșie) pentru spălat pe cap. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lăut lăutură
    • format_quote Îl întrerupse unul cu părul asudat tot, parcă atunci și l-ar fi scos dintr-o lăutoare. CAMILAR, TEM. 275. DLRLC
    • format_quote Fata suflecă mînicile și s-apucă de treabă. Întîi și-ntîi face lăutoare. CREANGĂ, P. 289. DLRLC
    • format_quote Una-i pune lăutoare, Ca să-i fie-opăritoare. ALECSANDRI, P. P. 372. DLRLC
etimologie:
  • Lăut + sufix -oare. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.