lăturiș, ~ă [At: ASACHI, I. 274/22 / Pl: ~i, ~e și ~uri / E: latură + -iș] 1 av (D. corp) Răsucit într-o parte, cu un umăr sau cu un șold în față Si: strâmb, (îvp) pieziș. 2 av Culcat pe o parte. 3 av La șold. 4 sn Vecinătate. 5 a (Îvr) Lăturalnic (1). 6 av Într-o sau dintr-o parte Si: lateral, (îvp) pieziș. 7 av (Îlpp) ~ cu Alături de...

LĂTURIȘ adv. (Regional) Dintr-o (sau într-o) parte, lateral, pieziș. Erai silit să te așezi cam lăturiș spre a-ți strecura grosimea trupului prin îngustimea ușii. HOGAȘ, M. N. 136.

lăturíș adv. În saŭ din lature, cu laturea, cu coasta: a te strecura lăturiș pintre gratiĭ.

lăturiș (înv., reg.) adv.

lăturiș (înv.) adv.

lăturiș adv.

LĂTURIȘ adj. v. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit.

lăturiș, -ă adj., adv., s.n. I adj. (înv. și reg.) 1 (despre construcții, elemente de construcție, obiecte etc.) v. Lateral. Lăturalnic. 2 (despre elemente de construcție, locuri, încăperi etc.) v. Ascuns². Discret. Dosnic. Ferit. Izolat. Lăturalnic. Retras. Secret². Singuratic. Tainic. Tăinuit. II adv. (modal; înv. și reg.) v. Oblic. Pieziș. III s.n. (cu sens local; în opoz. cu „depărtare”; înv.) v. Apropiere. Împrejurime. Jur². Preajmă. Proximitate. Vecinătate.

lăturiș adj. v. ASCUNS. DOSIT. DOSNIC. FERIT. IZOLAT. LĂTURALNIC. RETRAS. SINGURATIC. TAINIC. TĂINUIT.

lăturíș, adv. (reg.) 1. Alături, lateral. 2. (în expr.) A se uita lăturiș = cu coada ochiului. – Din latură + suf. -iș (MDA).