3 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂTURA vb. I v. alătura.

lătura vtr [At: TEODORESCU, P. P. 603 / Pzi: ~rez / E: latură] (Pop) 1-2 A (se) apropia de... 3-4 A (se) așeza alături de...

ALĂTURA, alătur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ♦ Tranz. A adăuga, a anexa. ♦ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ♦ Refl. A adera la o cauză, la o mișcare etc. [Var.: lătura vb. I] – Din alături.

ALĂTURA, alătur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ♦ Tranz. A adăuga, a anexa. ♦ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ♦ Refl. A adera la o cauză, la o mișcare etc. [Var.: lătura vb. I] – Din alături.

LĂTURĂ, lături, s. f. (Mai ales la pl.) Apă murdară rămasă după spălat. ♦ Resturi de mâncare muiate în apă, folosite ca hrană pentru porci. ♦ (Depr.) Mâncare rău gătită, fără gust, urâtă la aspect, de proastă calitate. – Probabil lat. *lavaturae (< lavare „a spăla”) sau din la3.

alătura [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 315/4 / Pzi: alătur, -rez / E: alături] 1-2 vtr A (se) așeza alături Si: alipi (1-2). 3-4 vtr (Înv) A (se) învecina. 5-6 vtr (Înv) A (se) apropia de ceva. 7 vt (Înv) A adăuga. 8 vr (Înv) A adera la o cauză, la o mișcare. 9 vt A compara.

lătu sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 262 / V: (rar) ~re / Pl: ~ri, (rar) ~re / E: ml *lavatura] 1 (Mpl) Apă care a rămas de la spălatul vaselor, rufelor sau în care s-a spălat cineva Si: spălături, zoaie. 2 (Mpl; pex) Hrană pentru porci din apă rămasă de la spălatul vaselor și din resturi de la mâncare. 3 (Mpl; pex) Resturi nefolositoare Si: gunoi, murdărie, (reg) hâlbe. 4 (Fig) Mâncare gătită, cu un aspect urât și fără gust. 5 (Reg) Vin slab, de proastă calitate Si: poșircă. 6 (Trs) Rest care rămâne în cazane după fierberea fructelor pentru țuică.

ALĂTURA (-ur, -urez) I. vb. tr. 1 A pune alături, a așeza unul lîngă altul: alăturați mesele, ca să fie loc pentru toți 2 A apropia, a aduce alături: la a mea învățătură ia aminte și la cuvintele mele alătură-ți urechea (BIBL.) 3 A adăuga, a anexa: vei alătura la petițiune și actele legalizate 4 A pune față în față, a confrunta, a compara: m’am nevoit de am alăturat izvodul slovenesc lîngă cel grecesc (BIBL.). II. vb. refl. 1 A veni alături, a se așeza lîngă cineva sau ceva, a se apropia: apoi, deschizînd un cortel, se alătură de mine (ALECS.) 2 A sta alături, a fi în atingere, a se hotărnici: moșia se alăturează spre răsărit cu siliștea satului 3 A se asemăna, a fi asemenea, a se potrivi: omul se alătură cu dobitoacele cele fără minte și să asămănă lor (BIBL.).

ALĂTURAT I. adj. p. ALĂTURA 1 Pus alături, care stă alături, unul lîngă altul, alipit: s’au așezat în jurul celor două mese 2 Anexat: toate actele aci ~e 3 Învecinat, alipit: se vedea licărind o lumină slabă în odaia ~ă. 4 📐 Unghiuri ~e, unghiuri adiacente contr. NEALĂTURAT. II. adv. Pus alături, anexat: aci ~ vă trimit și certificatele cerute.

LĂTURI s. f. pl. Apă murdară în care s-au spălat vasele, rufele sau în care s-a spălat cineva; zoaie, spălaturi. ♦ Resturi de mâncare muiate în apă, folosite ca hrană pentru porci. ♦ Fig. Mâncare rău gătită, fără gust, urâtă la aspect, de proastă calitate. – Probabil lat. lavaturae (din lavare „a spăla”) sau din la3.

ALĂTURA, alătur, vb. I. 1. Tranz. A pune unul lîngă altul, a face să stea alături. Șapte buți alătura... Și din gură iar striga... TEODORESCU, P. P. 654. ♦ (Cu privire la un act sau un document) A anexa. Alăturăm planul lucrării. 2. Refl. (Urmat de determinări în dativ sau introduse prin prep. «de») A se apropia foarte mult de cineva sau de ceva; a se așeza alături. Și tu mi te alături, cu umărul, fierbinte. STANCU, C. 103. El cerca a se alătura de pom, dar pomul îi zise: Nu te apropia de mine. ISPIRESCU, L. 125. Mihnea-vodă nu-l credea, Ci de geam s-alătura, La cîrlige se uita. TEODORESCU, P. P. 475. (Scopul alăturării este de a însoți în mers pe cineva) împreună... vecini... rosti Sender, alăturîndu-se convoiului. CAMILAR, N. I 87.

LĂTURI s. f. pl. Apă murdară, rămasă după spălatul vaselor sau rufelor; resturi de mîncare muiate în apă și folosite ca hrană pentru porci. Ioana dădea de mîncare purcelului în fundul ogrăzii, îi ținea ceaunul cu lături. REBREANU, R. I 147. Arunca lăturile prin curte. ARDELEANU, D. 16. Muma voastră e la curtea împărătească îngropată în cuhnă și servitoarele aruncă lăturile pe ea. RETEGANUL, P. II 38. Cine se amestecă în lături, îl mănîncă porcii.Fig. Termen depreciativ pentru o mîncare foarte proastă. În locul acestor lături, vei face o ihnea cu ceapă. ALECSANDRI, T. 1260.

ALĂTURA, alătur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult. [Var.: lătura vb. I] – V. alături.

A SE ALĂTURA mă alătur intranz. 1) A se așeza alături; a se apropia mult (de ceva sau de cineva); a se alipi. 2) A deveni adeptul unei mișcări, al unui curent ideologic, împărtășindu-i ideile; a adera. ~ la părerea generală. /Din alături

A ALĂTURA alătur tranz. 1) A face să se alăture. 2) A mai pune la ceea ce este; a adăuga. 3) fig. A examina simultan sau succesiv pentru a stabili similitudinile și diferențele; a confrunta; a compara. /Din alături

LĂTURI f. la pl. 1) Apă murdară rămasă după spălatul vaselor. 2) Resturi de mâncare muiate în apă, folosite ca hrană pentru porci. 3) fig. Mâncare de proastă calitate. /<lat. lavaturae

alăturà v. 1. a pune alăturea, a anexa, a compara, a pune în paralel; 2. a se apropia: nu poți să te alături de el.

lătùrì f. pl. apă în care s’au spălat rufe sau vase de bucătărie. [Lat. *LAVATURAE, spălături].

alătur și -éz, a v. tr. (d. alăturea). Pun alăturea: a alătura o bancă de alta. Anexez: a alătura o scrisoare la alta saŭ alteĭa. Compar: a alătura un lucru cu altu. V. refl. Alăturați-vă de zid.

lătúrĭ f. pl. (lat. lavatura, *lautura, *latura, d. lavare, a spăla; it. lavatura, pv. sp. pg. lavadura, fr. lavure). Vest. Zoĭ, apă în care s’a spălat ceva, maĭ ales vorbind de apele rămase dela bucătărie. V. scăldătură, spălătură, spolocanie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alătura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alătur, 3 alătură; conj. prez. 1 sg. să alătur, 3 să alăture

lătu s. f., g.-d. art. lăturii; pl. lături

alătura (a ~) vb., ind. prez. 3 alătură

!lătu s. f., g.-d. art. lăturii, pl. lături

alătura vb., ind. prez. 1 sg. alătur, 3 sg. și pl. alătură

lăture, laturi pl., dar : în lături !

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALĂTURA vb. 1. v. anexa. 2. (livr.) a juxtapune. (~ mai multe elemente.)

LĂTURI s. pl. spălătură, zoaie, (rar) scursori (pl.), (Transilv. și Bucov.) hâlbe (pl.). (~ de vase.)

ALĂTURA vb. 1. a (se) anexa, a (se) atașa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. (livr.) a juxtapune. (~ mai multe elemente.)

LĂTURI s. pl. spălătură, zoaie, (rar) scursori (pl.), (Transilv. și Bucov.) hîlbe (pl.). (~ de vase.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lătură (lături), s. f. – Zoi, apă murdară. – Mr. lătură. Lat. *lavatūra (Pușcariu 951; Candrea-Dens., 935; REW 4953; DAR), cf. alb. ljatirë (Philippide, II, 646), it. lavatura, prov., sp., port. lavadura, fr. lavure. Cf. la.Der. lăturar, s. n. (Trans., Banat, copaie sau vas pentru lături); lături, vb. (Olt., a spăla superficial, a spăla cu apă murdară).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lături, s.f., pl. – Apă murdără în care s-au spălat vasele. Resturi de mâncare muiate în apă, care se dau la animale: „Și, când le țâpa lături, spălături de vase, slăbănoacele să duceu de acolo” (Bilțiu, 1999: 174). – Probabil lat. lavatura „spălături” (< lat. lavare „a spăla”) (Scriban, Șăineanu; Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX) sau din la „a (se) spăla” (DEX).

lături, s.f., pl. – Apă murdară în care s-au spălat vasele. Resturi de mâncare muiate în apă, care se dau la animale: „Și, când le țâpa lături, spălături de vase, slăbănoacele să duceu de acolo” (Bilțiu 1999: 174). – Lat. lavo „a spăla” > der. lat. *lavatura (Pușcariu, Candrea-Densusianu, DA cf. DER).

Intrare: lătura
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lătura
  • lăturare
  • lăturat
  • lăturatu‑
  • lăturând
  • lăturându‑
singular plural
  • lătură
  • lăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lătur
(să)
  • lătur
  • lăturam
  • lăturai
  • lăturasem
a II-a (tu)
  • lături
(să)
  • lături
  • lăturai
  • lăturași
  • lăturaseși
a III-a (el, ea)
  • lătură
(să)
  • lăture
  • lătura
  • lătură
  • lăturase
plural I (noi)
  • lăturăm
(să)
  • lăturăm
  • lăturam
  • lăturarăm
  • lăturaserăm
  • lăturasem
a II-a (voi)
  • lăturați
(să)
  • lăturați
  • lăturați
  • lăturarăți
  • lăturaserăți
  • lăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • lătură
(să)
  • lăture
  • lăturau
  • lătura
  • lăturaseră
Intrare: alătura
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alătura
  • alăturare
  • alăturat
  • alăturatu‑
  • alăturând
  • alăturându‑
singular plural
  • alătură
  • alăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alătur
(să)
  • alătur
  • alăturam
  • alăturai
  • alăturasem
a II-a (tu)
  • alături
(să)
  • alături
  • alăturai
  • alăturași
  • alăturaseși
a III-a (el, ea)
  • alătură
(să)
  • alăture
  • alătura
  • alătură
  • alăturase
plural I (noi)
  • alăturăm
(să)
  • alăturăm
  • alăturam
  • alăturarăm
  • alăturaserăm
  • alăturasem
a II-a (voi)
  • alăturați
(să)
  • alăturați
  • alăturați
  • alăturarăți
  • alăturaserăți
  • alăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • alătură
(să)
  • alăture
  • alăturau
  • alătura
  • alăturaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lătura
  • lăturare
  • lăturat
  • lăturatu‑
  • lăturând
  • lăturându‑
singular plural
  • lătură
  • lăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lătur
(să)
  • lătur
  • lăturam
  • lăturai
  • lăturasem
a II-a (tu)
  • lături
(să)
  • lături
  • lăturai
  • lăturași
  • lăturaseși
a III-a (el, ea)
  • lătură
(să)
  • lăture
  • lătura
  • lătură
  • lăturase
plural I (noi)
  • lăturăm
(să)
  • lăturăm
  • lăturam
  • lăturarăm
  • lăturaserăm
  • lăturasem
a II-a (voi)
  • lăturați
(să)
  • lăturați
  • lăturați
  • lăturarăți
  • lăturaserăți
  • lăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • lătură
(să)
  • lăture
  • lăturau
  • lătura
  • lăturaseră
Intrare: lătură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lătu
  • lătura
plural
  • lături
  • lăturile
genitiv-dativ singular
  • lături
  • lăturii
plural
  • lături
  • lăturilor
vocativ singular
plural
lăture
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alătura, alăturverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) așeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Șapte buți alătura... Și din gură iar striga... TEODORESCU, P. P. 654. DLRLC
    • format_quote Și tu mi te alături, cu umărul, fierbinte. STANCU, C. 103. DLRLC
    • format_quote El cerca a se alătura de pom, dar pomul îi zise: Nu te apropia de mine. ISPIRESCU, L. 125. DLRLC
    • format_quote Mihnea-vodă nu-l credea, Ci de geam s-alătura, La cîrlige se uita. TEODORESCU, P. P. 475. DLRLC
etimologie:
  • alături DEX '09 MDA2 DEX '98

lătu, lăturisubstantiv feminin

  • 1. mai ales la plural Apă murdară rămasă după spălat. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Arunca lăturile prin curte. ARDELEANU, D. 16. DLRLC
    • 1.1. Resturi de mâncare muiate în apă, folosite ca hrană pentru porci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ioana dădea de mîncare purcelului în fundul ogrăzii, îi ținea ceaunul cu lături. REBREANU, R. I 147. DLRLC
      • format_quote Muma voastră e la curtea împărătească îngropată în cuhnă și servitoarele aruncă lăturile pe ea. RETEGANUL, P. II 38. DLRLC
      • format_quote Cine se amestecă în lături, îl mănâncă porcii. DLRLC
    • 1.2. depreciativ Mâncare rău gătită, fără gust, urâtă la aspect, de proastă calitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În locul acestor lături, vei face o ihnea cu ceapă. ALECSANDRI, T. 1260. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.