10 definiții pentru lătrătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂTRĂTURĂ, lătrături, s. f. Lătrat. – Lătra + suf. -ătură.

LĂTRĂTURĂ, lătrături, s. f. Lătrat. – Lătra + suf. -ătură.

lătrătu sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 49 / Pl: ~ri / E: lătra + -ătură] 1-5 Lătrare (1-5). 6 Bârfire. 7 Cicălire. 8 (Îvr) Pândire. 9 (Înv; pcf) Faptă ascunsă Si: viclenie.

LĂTRĂTURĂ, lătrături, s. f. Lătrat. La al treilea ceas al nopții s-au auzit undeva, spre străjile de la margine, lătrături. SADOVEANU, F. J. 742. Lătrătura... chelălăită... răsună cu o ciudată monotonie la urechile vînătorului. ODOBESCU, S. III 41. Cum ne simțeau [dulăii] se sculau cu toții într-o lătrătură și săreau la noi. GHICA, S. A. 147.

lătrătúră f., pl. ĭ. Rezultatu lătrăriĭ, voce de cîne cînd latră.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lătrătu (desp. lă-tră-) s. f., g.-d. art. lătrăturii; pl. lătrături

lătrătu (lă-tră-) s. f., g.-d. art. lătrăturii; pl. lătrături

lătrătu s. f. (sil. -tră), g.-d. art. lătrăturii; pl. lătrături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LĂTRĂTU s. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrat, (Mold.) zăpăit, zăpăitură. (~ de cîini.)

Intrare: lătrătură
lătrătură substantiv feminin
  • silabație: lă-tră info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lătrătu
  • lătrătura
plural
  • lătrături
  • lătrăturile
genitiv-dativ singular
  • lătrături
  • lătrăturii
plural
  • lătrături
  • lătrăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lătrătu, lătrăturisubstantiv feminin

  • 1. Lătrat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lătrat
    • format_quote La al treilea ceas al nopții s-au auzit undeva, spre străjile de la margine, lătrături. SADOVEANU, F. J. 742. DLRLC
    • format_quote Lătrătura... chelălăită... răsună cu o ciudată monotonie la urechile vînătorului. ODOBESCU, S. III 41. DLRLC
    • format_quote Cum ne simțeau [dulăii] se sculau cu toții într-o lătrătură și săreau la noi. GHICA, S. A. 147. DLRLC
etimologie:
  • Lătra + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.