2 intrări
21 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LĂRMUIRE, lărmuiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a lărmui și rezultatul ei; larmă. – V. lărmui.
lărmuire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: lărmui] 1 Alarmare. 2 Răzvrătire. 3 Producere a unor zgomote puternice. 4 Răsunet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂRMUIRE, lărmuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a lărmui și rezultatul ei; larmă. – V. lărmui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
LĂRMUIRE s. f. (Rar) Acțiunea de a lărmui și rezultatul ei; zgomot, larmă. Glasuri ascuțite de femei și copii spintecau lărmuirea bărbaților. REBREANU, R. II 249.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂRMUI, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A face larmă, a produce zgomot mare. – Larmă + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lărmui [At: ȘINCAI, HR. I, 316/15 / Pzi: 6 ~esc / E: larmă + -ui] 1 vt (Îvr) A alarma. 2 vr (Îvr) A se răzvrăti. 3 vi A face zgomot mare. 4 vi (D. spații; udp „de”) A răsuna.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂRMUI, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. A face larmă, a produce zgomot mare. – Larmă + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
LĂRMUI, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. A face larmă, zgomot mare. Tot așa lărmuia și atunci vizitiul lui Nicodim Caznaș înainte de a-și prăvăli caii pe drumul către gară. GALAN, Z. R. 7. În mărăcinișuri lărmuiau păsărele de felurite neamuri. SADOVEANU, M. C. 184. Lărmuind cu bucurie, Bat în geam, fac zarvă multă. IOSIF, PATR. 46.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A LĂRMUI ~iesc intranz. A face larmă, gălăgie mare. /larmă + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lărmuì v. a face larmă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lărmuĭésc v. intr. (d. larmă saŭ ung. lármáznĭ). Trans. Barb. Fac gălăgie, vociferez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lărmuire (rar) s. f., g.-d. art. lărmuirii; pl. lărmuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lărmuire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. lărmuirii; pl. lărmuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lărmuire s. f., g.-d. art. lărmuirii; pl. lărmuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lărmui (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lărmuiesc, 3 sg. lărmuiește, imperf. 1 lărmuiam; conj. prez. 1 sg. să lărmuiesc, 3 să lărmuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lărmui (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lărmuiesc, imperf. 3 sg. lărmuia; conj. prez. 3 să lărmuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lărmui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lărmuiesc, imperf. 3 sg. lărmuia; conj. prez. 3 sg. și pl. lărmuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LĂRMUI vb. (reg.) a hălălăi, (Transilv.) a loloti. (Cine ~?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LĂRMUI vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, neliniști, speria, tulbura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lărmui vb. v. ALARMA. FRĂMÎNTA. INTRIGA. ÎNGRIJORA. NELINIȘTI. SPERIA. TULBURA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂRMUI vb. (reg.) a hălălăi, (Transilv.) a loloti. (Cine ~?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
lărmuire, lărmuirisubstantiv feminin
-
- Glasuri ascuțite de femei și copii spintecau lărmuirea bărbaților. REBREANU, R. II 249. DLRLC
-
etimologie:
- lărmui DEX '98 DEX '09
lărmui, lărmuiescverb
-
- Tot așa lărmuia și atunci vizitiul lui Nicodim Caznaș înainte de a-și prăvăli caii pe drumul către gară. GALAN, Z. R. 7. DLRLC
- În mărăcinișuri lărmuiau păsărele de felurite neamuri. SADOVEANU, M. C. 184. DLRLC
- Lărmuind cu bucurie, Bat în geam, fac zarvă multă. IOSIF, PATR. 46. DLRLC
-
etimologie:
- Larmă + sufix -ui. DEX '98 DEX '09