15 definiții pentru lăncier

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂNCIER, lăncieri, s. m. Soldat din vechea cavalerie a unor țări, care era înarmat cu lance. [Pr.: -ci-er.Var.: lăncer s. m.] – Din fr. lancier (după lance).

LĂNCIER, lăncieri, s. m. Soldat din vechea cavalerie a unor țări, care era înarmat cu lance. [Pr.: -ci-er.Var.: lăncer s. m.] – Din fr. lancier (după lance).

lăncier sm [At: BOJINCĂ, A. II, 126/13 / V: (îvr) lancear, lancer, lanceriu, ~ciar, ~ncer / P: ~ci-er / Pl: ~i / E: fr lancier, lat lancearius, lanciarius] (Înv) Soldat din vechea cavalerie a unor țări, care era înarmat cu lance.

LĂNCIER, lăncieri, s. m. (Învechit; și în forma lăncer) Soldat din cavalerie înarmat cu lance; sulițaș. Doamna B. mă primi cu un zîmbet încîntător... văzînd negura de gelozie ce se răspîndise pe fața mea întru vederea unui tînăr ofițer de lănceri ce vorbea cu dînsa. NEGRUZZI, S. I 39. Numărul lor... se urcă la douăzeci și patru mii oameni, din care 9200 pușcași, iar ceilalți lăncieri și săgetari. BĂLCESCU, O. I 103. – Pronunțat: -ci-er. – Variantă: lăncer s. m.

lăncier m. soldat din cavalerie înarmat cu o lance.

LĂNCER s. m. v. lăncier.

*lăncér m. (d. lance, după fr. lancier). Sulițaș, numele roșiorilor înainte de anu 1868. (Un fel de cadril numit fr. les lanciers și le lancier și pron. pe rom. ca și pe fr., adică lansiĭé). – Cele doŭă regimente de lăncerĭ, la 1868, s’aŭ numit 1 de vînătorĭ și 2 de călărașĭ (fără lăncĭ), ĭar, la 1869, se înființă regimentu 3 de roșiorĭ (cu lăncĭ). Apoĭ, p. economie, toate aceste treĭ regimente s’aŭ prefăcut în 1 și 2 de roșiorĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lăncier (desp. -ci-er) s. m., pl. lăncieri

lăncier (-ci-er) s. m., pl. lăncieri

lăncier s. m. (sil. -ci-er), pl. lăncieri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LĂNCIER s. (IST., MIL.) sulițaș, (înv.) fustaș, sulițar.

Intrare: lăncier
  • silabație: lăn-ci-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăncier
  • lăncierul
  • lăncieru‑
plural
  • lăncieri
  • lăncierii
genitiv-dativ singular
  • lăncier
  • lăncierului
plural
  • lăncieri
  • lăncierilor
vocativ singular
  • lăncierule
  • lănciere
plural
  • lăncierilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăncer
  • lăncerul
  • lănceru‑
plural
  • lănceri
  • lăncerii
genitiv-dativ singular
  • lăncer
  • lăncerului
plural
  • lănceri
  • lăncerilor
vocativ singular
  • lăncerule
  • lăncere
plural
  • lăncerilor
lănciar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăncier, lăncierisubstantiv masculin

  • 1. Soldat din vechea cavalerie a unor țări, care era înarmat cu lance. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Doamna B. mă primi cu un zîmbet încîntător... văzînd negura de gelozie ce se răspîndise pe fața mea întru vederea unui tînăr ofițer de lănceri ce vorbea cu dînsa. NEGRUZZI, S. I 39. DLRLC
    • format_quote Numărul lor... se urcă la douăzeci și patru mii oameni, din care 9200 pușcași, iar ceilalți lăncieri și săgetari. BĂLCESCU, O. I 103. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.