lămpaș [At: N. TEST. (1648), 32^v/28 / V: (înv) lampas, lam~, (reg) ~ă sf, lâm~, lim~, lom~, lum~, luom~ / Pl: ~e, (îvp) ~uri, (5) ~i E: mg lámpás] 1 sn Dispozitiv pentru iluminat, fix sau portativ, alcătuit dintr-un schelet metalic cu rezervă pentru combustibil, deasupra căruia este montat un glob de sticlă care adăpostește flacăra sau dintr-un glob de sticlă în interiorul căruia se află o sursă de lumină. Vz: candelă, felinar, lampă. 2 sn (Reg) Jucărie făcută dintr-un dovleac cu miezul scobit, cu găuri în formă de ochi, nas, gură, în interiorul căruia se introduce o lumânare. 3 sn (Reg; îf limpaș) Opaiț. 4 sn (Reg) Fachie pentru pescuit. 5 sm (Iuz) Persoană care se ocupa cu aprinderea și stingerea felinarelor de pe străzi Si: (înv) lămpăcciu. 6 sn (Reg) Inflorescență de păpădie. 7 sn (Reg) Smoc de păr alb din fruntea vitelor. corectat(ă)

LĂMPAȘ, lămpașe, s. n. (Transilv.) Felinar. Ochii lui Visalon Luca au sticlit a tinerețe în lumina lămpașului afumat, așezat în colțul grajdului. VORNIC, O. 326. – Variantă: lămpașă (BENIUC, S. 6) s. f.

LĂMPAȘ s.n. (Ban., Trans. SV) Felinar. Ceale feațe înțeleapte care au luat uloiu destul în lămpașele sale. SA, 73^r. Lempash. Lampas. AC, 350; cf. NT 1648, 32^v, 33^r; LEX. MARS., 114; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. lámpás. Vezi și lămpășel.

lămpaș s. n., pl. lămpașe

lămpaș s. n., pl. lămpașe

lămpaș s. n., pl. lămpașe

LĂMPAȘ s. (BOT.) (pop.) felinarul furnicii. (Inflorescența păpădiei se numește regional ~.)

LĂMPAȘ s. v. felinar, lampă.

*LĂMPAȘ s. (BOT.) (pop.) felinarul furnicii. (Inflorescența păpădiei se numește regional ~.)

lămpaș s. v. FELINAR. LAMPĂ.