3 intrări
13 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LĂIEȚ, -IAȚĂ, lăieți, -e, s. m. și f., adj. (Țigan nomad) care face parte dintr-o laie; p. ext. (om) cu înfățișare neîngrijită, cu părul lung și nepieptănat. – Laie + suf. -eț.
lăieț, ~iață [At: (a. 1753) IORGA, S. D. V, 326 / V: (reg) ~iete / P: lă-ieț / Pl: ~i, ~e / E: laie + -eț] 1-2 smf, a Lăieș (1-2). 3-4 smf, a (Pex) (Persoană) care are un aspect neîngrijit, o ținută dezordonată sau murdară. 5 sn (Reg; lsg; csc) Fire de cânepă nedezvoltată, rămase după recoltat Si: (pop) poghircă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂIEȚ, -IAȚĂ, lăieți, -e, s. m. și f., adj. (Țigan sau țigancă) care face parte dintr-o laie; p. ext. (om) cu înfățișare neîngrijită, cu părul lung și nepieptănat. – Laie + suf. -eț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
LĂIEȚ, -IAȚĂ, lăieți, -e, s. m. și f. Țigan (sau țigancă) care face parte dintr-o laie; p. ext. om cu înfățișare neîngrijită, cu părul lung și nepieptănat. Care e rostul să bați glodul în urma lăieților? CAMILAR, N. II 254. Lăiețele noastre de paparude. ODOBESCU, S. III 228. – Pronunțat: lă-ieț.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂIEȚ ~i m. înv. 1) Bărbat care face parte dintr-o laie de țigani nomazi. 2) fig. Persoană cu o înfățișare neîngrijită. /laie + suf. ~eț
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lăiață af [At: I. CR. II, 150 / Pl: ~țe / E: lai + -eț] (Pop; d. oi) Cu lâna neagră.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăĭáș și lăĭéț (vest) și lăĭéș (est) s. (d. laĭe). Cp. cu băĭăș, megiaș, plăĭaș). Țigan de laĭe (nomad). V. Țigan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lăieț adj. m., s. m., pl. lăieți; adj. f., s. f. lăiață, pl. lăiețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lăieț adj. m., s. m., pl. lăieți; adj. f., s. f. lăiață, pl. lăiețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lăieț s. m., adj. m., pl. lăieți; f. sg. lăiață, g.-d. art. lăieței, pl. lăiețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lăieț, lăiață.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LĂIEȚ adj. (rar) lăieș. (Nomad ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LĂIEȚ adj. (rar) lăieș. (Nomad ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A22) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: MDA2 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
lăieț, lăiețisubstantiv masculin lăiață, lăiețesubstantiv feminin lăieț, lăiațăadjectiv
- 1. (Țigan nomad) care face parte dintr-o laie. DEX '09 DLRLC
- Care e rostul să bați glodul în urma lăieților? CAMILAR, N. II 254. DLRLC
- 1.1. (Om) cu înfățișare neîngrijită, cu părul lung și nepieptănat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Lăiețele noastre de paparude. ODOBESCU, S. III 228. DLRLC
-
-
etimologie:
- Laie + sufix -eț. DEX '98 DEX '09