8 definiții pentru lăibăruț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂIBĂRUȚ, lăibăruțe, s. n. (Pop.) Lăibăraș. – Laibăr + suf. -uț.

lăibăruț sn [At: CADE / Pl: ~e / E: laibăr + -uț] 1-6 (Reg; șhp) Lăibăraș (1-6). corectat(ă)

LĂIBĂRUȚ, lăibăruțe, s. n. Lăibăraș. – Laibăr + suf. -uț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lăibăruț (pop.) s. n., pl. lăibăruțe

lăibăruț (pop.) s. n., pl. lăibăruțe

lăibăruț s. n., pl. lăibăruțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: lăibăruț
lăibăruț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăibăruț
  • lăibăruțul
  • lăibăruțu‑
plural
  • lăibăruțe
  • lăibăruțele
genitiv-dativ singular
  • lăibăruț
  • lăibăruțului
plural
  • lăibăruțe
  • lăibăruțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăibăruț, lăibăruțesubstantiv neutru

etimologie:
  • Laibăr + sufix -uț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.