11 definiții pentru lăibăraș
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LĂIBĂRAȘ, lăibărașe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui laibăr (1); lăibăruț. [Var.: laibăraș s. n.] – Laibăr + suf. -aș.
lăibăraș sn [At: BANUȘ, P. 118 / V: (reg) lai~ / Pl: ~e / E: laibăr1 + -aș] 1-6 (Șhp) Laibăr1 (1-3) (mic) Si: (reg) lăibărac (1-6), lăibărel (1-6), lăibăriță (1-6), lăibăruc (1-6), lăibărucă (1-6), lăibăruș (1-6), lăibăruț (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂIBĂRAȘ, lăibărașe, s. n. Diminutiv al lui laibăr (1); lăibăruț. [Var.: laibăraș s. n.] – Laibăr + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂIBĂRAȘ, lăibărașe, s. n. Diminutiv al lui laibăr (1). (Atestat în forma laibăraș) Ce mi-e boala din oraș? Camfor am sub laibăraș. BANUȘ, B. 29. – Variantă; laibăraș s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LAIBĂRAȘ s. n. v. lăibăraș.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LAIBĂRAȘ s. n. v. lăibăraș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LAIBĂRAȘ s. n. v. lăibăraș.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
laibăraș sn vz lăibăraș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lăibăraș (pop.) s. n., pl. lăibărașe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lăibăraș (pop.) s. n., pl. lăibărașe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lăibăraș s. n., pl. lăibărașe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LĂIBĂRAȘ s. lăibăruț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LĂIBĂRAȘ s. lăibăruț.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
lăibăraș, lăibărașesubstantiv neutru
-
- Ce mi-e boala din oraș? Camfor am sub laibăraș. BANUȘ, B. 29. DLRLC
-
etimologie:
- Laibăr + sufix -aș. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.