opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂCĂTUIRE, lăcătuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a lăcătui și rezultatul ei. – V. lăcătui.

LĂCĂTUIRE, lăcătuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a lăcătui și rezultatul ei. – V. lăcătui.

lăcătuire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: lăcătui] (Rar) Încuiere cu lacătul (1).

LĂCĂTUI, lăcătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încuia cu lacătul. – Lacăt + suf. -ui.

LĂCĂTUI, lăcătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încuia cu lacătul. – Lacăt + suf. -ui.

lăcătui vt [At: DEX / Pzi: ~esc / E: lacăt[1] + -ui] (Rar) A încuia cu lacătul (1). corectat(ă)

  1. În original, probabil incorect: E: lac. — cata

LĂCĂTUI, lăcătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încuia cu lacătul. Notarul și-a lăcătuit prin dulapuri dosarele. GALAN, B. I 174. O magazie lungă... cu porțile mari și grele, lăcătuite. ARDELEANU, D. 102.

lăcătuĭésc v. tr. (d. lacat saŭ ung. lokatolni). Vechĭ. Încuĭ cu lacătu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lăcătuire (rar) s. f., g.-d. art. lăcătuirii; pl. lăcătuiri

lăcătuire (rar) s. f., g.-d. art. lăcătuirii; pl. lăcătuiri

lăcătuire s. f., g.-d. art. lăcătuirii; pl. lăcătuiri

lăcătui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcătuiesc, 3 sg. lăcătuiește, imperf. 1 lăcătuiam; conj. prez. 1 sg. să lăcătuiesc, 3 să lăcătuiască

lăcătui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcătuiesc, imperf. 3 sg. lăcătuia; conj. prez. 3 să lăcătuiască

lăcătui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcătuiesc, imperf. 3 sg. lăcătuia; conj. prez. 3 sg. și pl. lăcătuiască

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lăcătui, lăcătuiesc, vb. IV (reg.) 1. a închide cu lacătul. 2. a-și face locaș.

Intrare: lăcătuire
lăcătuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăcătuire
  • lăcătuirea
plural
  • lăcătuiri
  • lăcătuirile
genitiv-dativ singular
  • lăcătuiri
  • lăcătuirii
plural
  • lăcătuiri
  • lăcătuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: lăcătui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăcătui
  • lăcătuire
  • lăcătuit
  • lăcătuitu‑
  • lăcătuind
  • lăcătuindu‑
 singular plural
  • lăcătuiește
  • lăcătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăcătuiesc
 (să)
  • lăcătuiesc
  • lăcătuiam
  • lăcătuii
  • lăcătuisem
a II-a (tu)
  • lăcătuiești
 (să)
  • lăcătuiești
  • lăcătuiai
  • lăcătuiși
  • lăcătuiseși
a III-a (el, ea)
  • lăcătuiește
 (să)
  • lăcătuiască
  • lăcătuia
  • lăcătui
  • lăcătuise
plural I (noi)
  • lăcătuim
 (să)
  • lăcătuim
  • lăcătuiam
  • lăcătuirăm
  • lăcătuiserăm
  • lăcătuisem
a II-a (voi)
  • lăcătuiți
 (să)
  • lăcătuiți
  • lăcătuiați
  • lăcătuirăți
  • lăcătuiserăți
  • lăcătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • lăcătuiesc
 (să)
  • lăcătuiască
  • lăcătuiau
  • lăcătuiră
  • lăcătuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăcătuire, lăcătuirisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a lăcătui și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi lăcătui DEX '98 DEX '09

lăcătui, lăcătuiescverb

  • 1. rar A încuia cu lacătul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Notarul și-a lăcătuit prin dulapuri dosarele. GALAN, B. I 174. DLRLC
    • format_quote O magazie lungă... cu porțile mari și grele, lăcătuite. ARDELEANU, D. 102. DLRLC
etimologie:
  • Lacăt + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.