LĂCUSTAR, lăcustari, s. m. Pasăre migratoare cu pene trandafirii pe corp și negre-violete pe cap, pe picioare și la coadă, care se hrănește mai ales cu lăcuste (Sturnus roseus). – Lăcustă + suf. -ar.

lăcustar sm [At: DOMBROWSKI, P. 90 / V: (reg) lo~ / Pl: ~i / E: lăcustă + -ar] 1 Pasăre migratoare din familia sturnidelor, asemănătoare graurului, cu pene trandafirii pe corp și negre-violete pe cap, pe picioare și coadă, care se adăpostește în fisurile stâncilor și se hrănește cu lăcuste (Pastor roseus). 2 Pasăre migratoare din familia sturnidelor, asemănătoare cu lăcustarul (1) (Sturnus roseus).

LĂCUSTAR, lăcustari, s. m. Pasăre migratoare cu pene trandafirii pe corp și negre-violete pe cap, pe picioare și la coadă, care trăiește prin găurile stâncilor și se hrănește mai ales cu lăcuste (Sturnus roseus). – Lăcustă + suf. -ar.

LĂCUSTAR ~i m. Pasăre migratoare, de talie mică, cu un moț în creștet, cu penaj trandafiriu, care se adăpostește prin găurile stâncilor și se hrănește, mai ales, cu lăcuste. / lăcustă + suf. ~ar

locustar sm vz lăcustar

lăcustar s. m., pl. lăcustari

lăcustar s. m., pl. lăcustari

lăcustar s. m., pl. lăcustari

LĂCUSTÁR (< lăcustă) s. m. Specie de pasăre călătoare din ordinul paseriformelor, înrudită cu sturzul, lungă de 21-23 cm, cu pene trandafirii pe piept, negre strălucitoare pe cap, gât, aripi și pe coadă, având un moț de pene pe cap (Sturnus roseus). Se hrănește în special cu lăcuste. În România trăiește, în timpul verii, cuibărind în colonii pe locuri stâncoase sau maluri lutoase, în special în Dobrogea.