lăcrimat¹ sn [At: CONV. LIT. LXVII, 399 / V: lac~, (îvp) ~cră~ / Pl: ~uri / E: lăcrima] 1-3 Lăcrimare (1-3). 4 (Pex) Jelire. 5 (Fig) Întristare. 6 Lăcrimare (6).

lăcrimat², ~ă a [At: AETHOPICA, 21^r/23 / V: (îvp) ~cră~, (înv) lacre~ / Pl: ~ați, ~e / E: lăcrima] 1 (D. ochi) Plini de lacrimi. 2 (D. oameni) Cu lacrimi în ochi Si: înlăcrimat. 3 (Pex; d. oameni) Care este îndurerat Si: trist. 4 (Fig) Care provoacă lacrimi. 5 (Fig) Care îndurerează. 6 (Reg; d. oi) Care are pete negre împrejurul ochilor.

LĂCRIMAT, -Ă, lăcrimați, -te, adj. Udat, scăldat în lacrimi, plin de lacrimi; înlăcrimat. Fata umbla mai adesea razna prin păduri și prin livezi cu fruntea înnorată, cu fața lăcrimată. ODOBESCU, S. III 205. Ah! zise Zoe, înturnîndu-și lăcrimații ochi spre el. NEGRUZZI, S. I 18.

lacrema v vz lăcrima

lacremat^[1], ~ă a vz lăcrimat² corectat(ă)

lacrima v vz lăcrima

lăcrăma² v vz lăcrima

lăcrămat², ~ă a vz lăcrimat²

lăcrămat¹ sn vz lăcrimat¹

lăcrima [At: COD. VOR. 65^r/3 / V: (înv) lacrema, lac~, (îvp) ~cră~, (reg) lecrema / Pzi: ~mez / E: ml lacrimare] 1 vi (D. oameni) A avea ochii în lacrimi. 2 vi (D. oameni) A-i curge lacrimile de durere, jale, înduioșare etc. 3 vi (D. oameni) A plânge ușor Si: a înlăcrima. 4 vi (Pex; d. oameni) A jeli. 5 vr (Fig; d. oameni) A se întrista. 6-7 vir (D. ochi) A (se) umple continuu de lacrimi ca urmare a unei dureri, a unei boli, a înduioșării, a acțiunii unor agenți fizici externi etc. Si: (pop) a (se) înlăcrima. 8 vi (Fig; d. lichide) A curge încet, cu picături. 9 vi (Pex; fig; d. lichide) A se prelinge din... 10 vi (Reg; d. vase de pământ sau de lemn) A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru.

lecrema v vz lăcrima

LĂCRĂMA vb. I v. lăcrima.

LĂCRIMA, lăcrimez, vb. I. Intranz. 1. (Despre om) A vărsa lacrimi, a plînge. Se despărți de calul ei, lăcrimînd. ISPIRESCU, L. 22. A plecat ochii în jos și a început a lăcrima. CREANGĂ, P. 99. Gheneralul... au și lăcrimat de bucurie. ODOBESCU, S. I 270. Dacă-i întîlni Măicuță bătrînă, Cu brîul de lînă, Din ochi lăcrimînd. ALECSANDRI, P. P. 2. ◊ Fig. Safire pe ceruri lăcrimează. MACEDONSKI, O. I 153. ◊ Tranz. (Rar) Nu-ți mai lăcrima ochii. ALECSANDRI, P. P. 234. 2. (Despre ochi) A produce lacrimi (ca urmare a unei stări bolnăvicioase). Îmi lăcrimează ochii. – Variantă: lăcrăma (BART, E. 45, SAHIA, N. 24, EMINESCU, N. 12) vb. I.

A LĂCRIMA ~ez intranz. 1) (despre oameni) A plânge (ușor) cu lacrimi; a fi năpădit de lacrimi. 2) (despre ochi) A secreta încontinuu lacrimi (din cauza unei dureri sau a unor emoții); a se umple de lacrimi. [Sil. lă-cri-] /<lat. lacrimare

lăcrămà v. a vărsa lacrimi. [Lat. LACRIMARE].

lăcrăméz v. intr. (lat. lácrimo, -áre, it. lagrimare, sp. lagrimear). Îmĭ ĭese lacrămĭ, vărs lacrămĭ: a lăcrăma de usturime, de durere, de bucurie. – Și lăcl- (Cod. Vor. 129, 3). V. înlăcrămez.

lăcrima (a ~) (desp. -cri-) vb., ind. prez. 1 sg. lăcrimez, 3 lăcrimează; conj. prez. 1 sg. să lăcrimez, 3 să lăcrimeze

lăcrima (a ~) (-cri-) vb., ind. prez. 3 lăcrimează

lăcrima vb. (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. lăcrimez, 3 sg. și pl. lăcrimează; con. prez. 3 sg. și pl. lăcrimeze

lăcrima

lăcrimez.

lăcrăma, lăcrămez v. t. (pop.) a reclama

LĂCRIMAT adj. v. plâns.

lăcrimat, -ă adj. 1 (despre ochi) înlăcrimat, lăcrimător, lăcrimos, ud, umed, umezit², <fig.> rourat. Se roagă cu ochii lăcrimați. 2 (despre oameni) înlăcrimat, plâns², <rar> lăcrimător, lăcrimos. Stă lăcrimată și îndurerată lângă mormântul mamei.

LĂCRIMAT adj. înlăcrimat, plîns. (Om ~.)

LĂCRIMA vb. v. plânge.

lăcrima vb. I. intr. (despre oameni) a plânge, <rar> a înlăcrima, <pop.> a chirăi. Lăcrimează de bucurie când și-a revăzut, după ani, prietena.

LĂCRIMA vb. a plînge. (De ce ~?)