lăcomos, ~oasă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) lacum~, ~cum~, locom~ / Pl: ~oși, ~oase / E: lacom + -os] (Pop) 1 (D. ființe) Lacom (1). 2 (D. oameni; udp „după”, „la”, „pe”) Lacom (5). 3 (D. ochi) Care exprimă o dorință de nestăpânit.

LĂCOMOS, -OASĂ, lăcomoși, -oase, adj. Lacom, avid, dornic. Mînă-ți, bade, boii bine, Nu ținea ochii la mine; Ochii mei îs lăcomoși, După voinicei frumoși. HODOȘ, P. P. 185.

LĂCOMOS ~oasă (~oși, ~oase) v. LACOM. /lacom + suf. ~os

lacumos, ~oasă a vz lăcomos

lăcumos, ~oasă a vz lăcomos

locomos, ~oasă a vz lăcomos

lăcomos (înv., pop.) adj. m., pl. lăcomoși; f. lăcomoasă, pl. lăcomoase

lăcomos (înv., pop.) adj. m., pl. lăcomoși; f. lăcomoasă, pl. lăcomoase

lăcomos adj. m., pl. lăcomoși; f. sg. lăcomoasă, pl. lăcomoase

LĂCOMOS adj. v. avid, lacom, mâncăcios, nesătul, nesățios, pofticios.

lăcomos, -oăsă adj. (pop.) 1 (despre ființe; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „ la ”, „ după”) v. Avid. Insațiabil. Lacom. Mâncăcios. Nesătul. Nesățios. Pofticios. Vorace. 2 (despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „de”, „după”) v. Ahtiat. Aprig. Avid. Cupid. Hrăpăreț. Lacom. Neîndestulat. Rapace.

lăcomos adj. v. AVID. LACOM. MÎNCĂCIOS. NESĂTUL. NESĂȚIOS. POFTICIOS.

locomos, -oasă, locomoși, -oase, adj. – (pop.) Lacom, pofticios. – Var. a lui lăcomos (din lacom < sl. lakomǔ) (MDA).