liu (lü, lyu) 1. La origine, în practica muzicală chineză, tuburi sonore din metal, de dimensiuni riguros determinate, ce fixau înălțimea (2) absolută a sunetelor (inclusiv fundamentalele* pentatonicelor*). 2. În sistemul chinez tradițional de mai târziu (sec. 12-16), intervale* ce luau naștere prin procedeul – similar celui pitagoreic – de multiplicare prin cvinte* și cvarte. 12 l. (shi èr lü, numărul limită, după care seria cvintelor nu mai genera numere întregi divizibile prin 3) împărțeau aproape exact octava*, stând la baza celui mai vechi sistem de temperare* în 12 părți egale. Primele 12 l. erau asociate cu o bogată simbolică (cosmologică, astrologică, caracteriologică etc.).