luxare sf [At: CĂLINESCU, B. I. 672 / Pl: ~xări / E: luxa¹] Luxație.

LUXARE s.f. Acțiunea de a luxa și rezultatul ei; luxație. [< luxa].

luxa² vr [At: LM / V: (reg; cscj) ~xi / Pzi: ~xez / E: lux] 1^[1] (Rar) A afișa un exces de eleganță.

luxa¹ vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~xez / E: fr luxer, lat luxare] 1 A-și deplasa un os de la locul lui Si: a disloca, (pfm) a scrânti. 2 (Pfm) A unelti împotriva cuiva. corectat(ă)

luxi v vz luxa²

LUXA vb. I. tr. A-și scrînti o mînă, un picior etc. [< fr. luxer, cf. lat. luxare].

LUXA vb. tr. a-și deplasa un os din articulație; a-și scrânti o mână, un picior. (< fr. luxer, lat. luxare)

A LUXA ~ez tranz. (mâini, picioare, degete etc.) A ieși din articulație; a scrânti; a se disloca; a se dezarticula. /<fr. luxer, lat. luxare

*luxéz v. tr. (lat. luxare). Chir. Scrîntesc, fac să ĭasă un os din locu luĭ: mĭ-am luxat picĭoru căzînd.

!luxare (luxație) s. f., g.-d. art. luxării; pl. luxări

luxare s. f., g.-d. art. luxării

luxare s. f., g.-d. art. luxării; pl. luxări

luxa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. luxez, 3 luxează; conj. prez. 1 sg. să luxez, 3 să luxeze

luxa (a ~) vb., ind. prez. 3 luxează

luxa vb., ind. prez. 1 sg. luxez, 3 sg. și pl. luxează

luxa, luxez v. t. 1. a face rău (cuiva), prin intrigi, uneltiri etc. 2. a demite (pe cineva) dintr-o funcție importantă.

LUXARE s. v. luxație.

luxare s.f. (med., med. vet.) deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, exartroză, luxație, scrântire, <rar> exarticulațiune, torsiune, <pop. și fam.> răsucire, scrânteală, scrântitură, sucire, sucitură, <reg.> lușitură, proclinteală, proclintire, <înv.> suceală. Luxarea femurului i-a provocat dureri mari.

LUXARE s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxație, scrînteală, scrîntire, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.)

LUXA vb. (MED.) a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) scrânti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. și reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. și Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Și-a ~ osul umărului.)

luxa vb. I. tr., refl. (med., med. vet.; compl. sau sub. indică oase ori extremitățile lor mobile) a (se) deplasa, a (se) dezarticula¹, a (se) disloca, a (se) scrânti, <pop. și fam.> a (se) răsuci, a (se) suci², <înv. și reg.> a (se) sminti, <reg.> a se luși, a (se) murali, a se muta, a pica², a (se) preti, a (se) proclinti, a sări, a (se) strica. Și-a luxat osul umărului. Femurul i s-a luxat în urma căderii.

LUXA vb. (MED.) a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) scrînti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. și reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. și Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Și-a ~ osul umărului.)