opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUXARE s. f. (Rar) Acțiunea de a luxa și rezultatul ei; luxație. – V. luxa.

LUXARE s. f. (Rar) Acțiunea de a luxa și rezultatul ei; luxație. – V. luxa.

luxare sf [At: CĂLINESCU, B. I. 672 / Pl: ~xări / E: luxa1] Luxație.

LUXARE s.f. Acțiunea de a luxa și rezultatul ei; luxație. [< luxa].

LUXA, luxez, vb. I. Tranz. A-și deplasa un os de la locul lui; a-și scrânti o mână, un picior etc. – Din fr. luxer, lat. luxare.

LUXA, luxez, vb. I. Tranz. A-și deplasa un os de la locul lui; a-și scrânti o mână, un picior etc. – Din fr. luxer, lat. luxare.

luxa2 vr [At: LM / V: (reg; cscj) ~xi / Pzi: ~xez / E: lux] 1[1] (Rar) A afișa un exces de eleganță.

  1. Sens numerotat în original cu 1, deși un al doilea nu există — LauraGellner

luxa1 vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~xez / E: fr luxer, lat luxare] 1 A-și deplasa un os de la locul lui Si: a disloca, (pfm) a scrânti. 2 (Pfm) A unelti împotriva cuiva. corectat(ă)

luxi v vz luxa2

LUXA vb. I. tr. A-și scrînti o mînă, un picior etc. [< fr. luxer, cf. lat. luxare].

LUXA vb. tr. a-și deplasa un os din articulație; a-și scrânti o mână, un picior. (< fr. luxer, lat. luxare)

A LUXA ~ez tranz. (mâini, picioare, degete etc.) A ieși din articulație; a scrânti; a se disloca; a se dezarticula. /<fr. luxer, lat. luxare

*luxéz v. tr. (lat. luxare). Chir. Scrîntesc, fac să ĭasă un os din locu luĭ: mĭ-am luxat picĭoru căzînd.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!luxare (luxație) s. f., g.-d. art. luxării; pl. luxări

luxare s. f., g.-d. art. luxării

luxare s. f., g.-d. art. luxării; pl. luxări

luxa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. luxez, 3 luxează; conj. prez. 1 sg. să luxez, 3 să luxeze

luxa (a ~) vb., ind. prez. 3 luxează

luxa vb., ind. prez. 1 sg. luxez, 3 sg. și pl. luxează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUXARE s. v. luxație.

LUXARE s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxație, scrînteală, scrîntire, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.)

LUXA vb. (MED.) a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) scrânti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. și reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. și Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Și-a ~ osul umărului.)

LUXA vb. (MED.) a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) scrînti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. și reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. și Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Și-a ~ osul umărului.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

luxa, luxez v. t. 1. a face rău (cuiva), prin intrigi, uneltiri etc. 2. a demite (pe cineva) dintr-o funcție importantă.

Intrare: luxare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luxare
  • luxarea
plural
  • luxări
  • luxările
genitiv-dativ singular
  • luxări
  • luxării
plural
  • luxări
  • luxărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: luxa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • luxa
  • luxare
  • luxat
  • luxatu‑
  • luxând
  • luxându‑
 singular plural
  • luxează
  • luxați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • luxez
 (să)
  • luxez
  • luxam
  • luxai
  • luxasem
a II-a (tu)
  • luxezi
 (să)
  • luxezi
  • luxai
  • luxași
  • luxaseși
a III-a (el, ea)
  • luxează
 (să)
  • luxeze
  • luxa
  • luxă
  • luxase
plural I (noi)
  • luxăm
 (să)
  • luxăm
  • luxam
  • luxarăm
  • luxaserăm
  • luxasem
a II-a (voi)
  • luxați
 (să)
  • luxați
  • luxați
  • luxarăți
  • luxaserăți
  • luxaseți
a III-a (ei, ele)
  • luxează
 (să)
  • luxeze
  • luxau
  • luxară
  • luxaseră
luxi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

luxare, luxărisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a luxa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: luxație
etimologie:
  • vezi luxa DEX '09 DEX '98 DN

luxa, luxezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.