LUTEȚIAN, -Ă, lutețieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Primul etaj al eocenului, ale cărui depozite caracteristice conțin faună de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide etc. 2. Adj. Care aparține lutețianului (1), privitor la lutețian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. lutétien.

lutețian, ~ă [At: DEX / P: ~ți-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr lutétien] 1 sns Prim etaj al eocenului, ale cărui depozite caracteristice conțin faună de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide etc. 2 a Care aparține lutețianului (1). 3 a Care se referă la lutețian (1).

LUTEȚIAN, -Ă, lutețieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Primul etaj al eocenului, ale cărui depozite caracteristice conțin faună de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide etc. 2. Adj. Care aparține lutețianului (1). [Pr.: -ți-an] – Din fr. lutétien.

LUTEȚIAN s.n. (Geol.) Primul etaj al eocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ți-an. / < fr. lutétien, cf. Lutetia Parisiorum – numele vechi al Parisului].

LUTEȚIAN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al eocenului mediu, dezvoltat în bazinul Parisului. (< fr. lutétien)

lutețian² (desp. -ți-an) s. n.

lutețian¹ (desp. -ți-an) adj. m., pl. lutețieni (desp. -ți-eni); f. lutețiană, pl. lutețiene

lutețian² (-ți-an) s. n.

lutețian¹ (-ți-an) adj. m., pl. lutețieni (-ți-eni); f. lutețiană, pl. lutețiene

lutețian s. n. (sil. -ți-an)

lutețian adj. m. (sil. -ți-an), pl. lutețieni (sil. -ți-eni); f. sg. lutețiană, pl. lutețiene