LUNGAN, -Ă, lungani, -e, s. m. și f. (Fam.) Persoană neobișnuit de înaltă (și slabă), om deșirat. – Lung + suf. -an.

LUNGAN, -Ă, lungani, -e, s. m. și f. Persoană neobișnuit de înaltă (și slabă), om deșirat. – Lung + suf. -an.

LUNGAN, -Ă, lungani, -e, s. m. și f. Persoană foarte înaltă și slabă, deșirată. Singurul om de acolo îndreptățit să ia măsuri într-o asemenea împrejurare era un lungan smolit. GALAN, B. I 19. Privi furiș înspre spatele lunganului din fața noastră. SADOVEANU, P. S. 29. Un lungan, coborînd prispa unei cîrciumi, căzu grămadă și nu se mai sculă. M. I. CARAGIALE, C. 9.

LUNGAN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană neobișnuit de înaltă și slabă; om deșirat. /lung + suf. ~an

lungán, -ă s. (d. lung). Fam. Om prea înalt și slab.

lungană (fam.) s. f., g.-d. art. lunganei; pl. lungane

lungană (fam.) s. f., g.-d. art. lunganei; pl. lungane

lungană s. f., g.-d. art. lunganei; pl. lungane

LUNGAN s. găligan, vlăjgan, (pop. și fam.) măgădăn, măgădău, zdragon, (pop.) zăplan, (prin Bucov.) bangău, (Mold. și Bucov.) coblizan, zăblău, (prin Olt.) jarcalete, (prin Munt.) schirlopan. (E un ~ cât toate zilele.)

lungan, -ă s.m., s.f. (adesea deprec.) vlăjgan, <înv. și pop.> lungău, <pop. și fam.> măgădan, măgădău, zdrahon, <pop. și fam.; peior.> coblizan, găligan, <pop.> zăplan, <reg.> bangău, jarcalete, melean, schirlopan, zăblău¹, <reg.; deprec. sau peior.> nandralău, plăvan, <deprec.> prăjină, <fig.; pop.> gligan. Este ditamai lunganul și tot nu iese din cuvântul mamei.

LUNGAN s. găligan, vlăjgan, (pop. și fam.) măgădan, măgădău, zdragon, (pop.) zăplan, (prin Bucov.) bangău, (Mold. și Bucov.) coblizan, zăblău, (prin Olt.) jarcalete, (prin Munt.) schirlopan. (E un ~ cît toate zilele.)