LUNECUȘ, (1) lunecușuri, s. n. 1. Loc (umed sau înghețat) pe care se lunecă. ♦ Ghețuș. 2. (Rar) Alunecare. – Luneca + suf. -uș.

lunecuș sn [At: ODOBESCU, S. II, 532 / V: (reg) ~nic~ / Pl: ~uri / E: luneca + -uș] 1 Teren lunecos (1). 2 Ghețuș. 3 Alunecare. 4 (Îvr; fig) Păcat.

LUNECUȘ, lunecușuri, s. n. 1. Loc (umed sau înghețat) pe care se alunecă. ♦ Ghețuș. 2. Alunecare. – Luneca + suf. -uș.

LUNECUȘ, (1) lunecușuri, s. n. 1. Loc (umed sau înghețat) pe care se lunecă, teren lunecos (după ploaie sau prin îngheț). Pe la cîte un lunecuș mai repede, el vroia s-o ajute. VLAHUȚĂ, O. AL. II 69. ♦ Loc unde se dau copiii pe gheață; ghețuș. 2. (Rar) Alunecare. Mergeau cu mare grijă și la oarecare depărtare unul de altul, că era primejdie de lunecuș. V. ROM. noiembrie 1953, 11.

LUNECUȘ ~uri n. 1) Loc umed sau înghețat pe care se lunecă. 2) Loc unde se dau copiii pe gheață; ghețuș. /a luneca + suf. ~uș

lunecuș n. V. alunecuș.

ALUNECUȘ, (1) alunecușuri, s. n. 1. Loc alunecos. ♦ Ghețuș. 2. (Rar) Alunecare. – Aluneca + suf. -uș.

alunecuș sn [At: DEX² / V: lu- / Pl: ~uri / E: aluneca + -uș] 1 (Rar) Alunecare. 2 Loc alunecos (3). 3 Ghețuș.

lunicuș sn vz lunecuș

ALUNECUȘ, LUNECUȘ (pl. -ușuri), sn. Loc unde se alunecă ușor, unde se poate da pe ghiață.

ALUNECUȘ, (1) alunecușuri, s. n. 1. Loc alunecos. ♦ Ghețuș. 2. (Rar) Alunecare. [Var.: lunecuș s. n.] – Aluneca + suf. -uș.

ALUNECUȘ, alunecușuri, s. n. Lunecuș. Marea lin cutremurîndu-și fața, scutur-a ei spume, Repezind pe-alunecușul undelor de raze-o lume. EMINESCU, O. IV 118.

ALUNECUȘ, alunecușuri, s. n. Lunecuș – Din aluneca + suf. -uș.

alunecuș n. 1. loc, ghiață pe care s’alunecă; 2. poleiu.

alunecúș n., pl. -urĭ. Loc pe unde alunecĭ, cum ar fi din cauza poleĭuluĭ saŭ a noroĭuluĭ.

lúnec, -ătúră, -ós, -úș, V. alunec, -ătură, -os, -uș.

lunecuș s. n., pl. lunecușuri

lunecuș s. n., pl. lunecușuri

lunecuș s. n., (locuri) pl. lunecușuri

alunecuș s. n., pl. alunecușuri

alunecuș s. n., pl. alunecușuri

alunecuș s. n., pl. alunecușuri

LUNECUȘ s. v. ghețuș.

lunecuș, -ă s.n., adj. I s.n. 1 alunecuș, ghețuș, <pop.> ghețușcă, <reg.> rapăg, răpăguș, șiclu, tilehuș, turiș. Este mare lunecuș pe străzi! (rar) v. Alunecare. Alunecătură. Lunecare. 3 fig. (înv.) v. Întunecare. Orbire. Rătăcire. II adj. (reg.; despre suprafețe, terenuri etc.) v. Alunecos. Glisant. Lucios. Luciu². Lunecos.

LUNECUȘ s. alunecuș, ghețuș, (reg.) răpăguș, (Ban.) rapăg.

ALUNECUȘ s. v. ghețuș.

ALUNECUȘ s. ghețuș, lunecuș, (reg.) răpăguș, (Ban.) rapăg.