LUMINĂȚIE, luminății, s. f. (Înv.; urmat de un adj. pos.) Termen de reverență pentru o persoană de rang înalt, mai ales pentru un domnitor; înălțime, maiestate, mărie, domnie, excelență. Luminăția Sa. Luminățiile Voastre. – Luminat² + suf. -ie.

luminăție sf [At: N. COSTIN, L. II, 69/16 / Pl: ~ii / E: luminat + -ie] (Înv; urmat de un adjectiv posesiv) Termen de reverență pentru o persoană de rang înalt, mai ales pentru un domnitor Si: domnie (12), excelență (1), înălțime, maiestate, mărie, (îvr) luminare² (6), luminat¹ (6).

LUMINĂȚIE, luminății, s. f. (Înv.; urmat de un adj. pos.) Termen de reverență pentru o persoană de rang înalt, mai ales pentru un domnitor; înălțime, maiestate, mărie, domnie, excelență. – Luminat² + suf. -ie.

LUMINĂȚIE, luminății, s. f. (Învechit; însoțit de un adjectiv posesiv) Formulă de reverență (precedînd uneori titlul) pentru un demnitar, un cap încoronat etc. V. înălțime. Dacă luminăția-ta treci [podul], apoi te va costa și mai scump. SADOVEANU, P. M. 174. Tronul luminăției-sale padișahul se clătinase. id. O. I 3.

luminăție f. titulatură în trecut a Domnilor români și a familiei princiare.

luminățíe f. (d. luminat). Vechĭ. Epitet respectuos adresat suveranilor: Luminăția Sa Împăratu.

!Luminăția Sa (înv.) loc. pr., g.-d. Luminăției Sale; pl. Luminățiile Lor

!Luminăția Ta (înv.) loc. pr., g.-d. Luminăției Tale

!Luminăția Voastră (înv.) loc. pr., g.-d. Luminăției Voastre

*Luminățiile Voastre (înv.) loc. pr.

Luminăția ta (sa, voastră) s. f. art. + adj., g.-d. art. Luminăției tale (sale, voastre)