luminofor, ~ă [At: DEX / Pl: (1, 3) ~i, ~e, (2) ~oare / E: fr, eg luminophore] 1 sm Substanță care are proprietatea de luminescență, folosită la acoperirea tuburilor fluorescente. 2 sn Semnal luminos. 3 a (Liv) Care are semnal luminos.

LUMINOFOR, -Ă adj. (Liv.) Purtător de lumină; care are un semnal luminos. // s.n. Substanță sintetică fotoluminescentă, folosită în becurile fluorescente. [< fr. luminophore, cf. lat. lumen – lumină, gr. phoros – purtător].

LUMINOFOR, -Ă I. adj. purtător de lumină; care are un semnal luminos. II. s. m. substanță sintetică fotoluminescentă, în becurile fluorescente, tuburi catodice etc. III. s. n. semnal luminos. (< fr., engl. luminophore, engl. luminofor)

luminofor s. m. Substanță cu proprietăți de luminescență ◊ „Desigur că unui ochi neavizat, luminoforul care seamănă cu o banală pulbere albă ce se fixează pe fața interioară a tuburilor de sticlă, nu-i vine a crede că aceasta este esențialul, acel «ceva» fără de care tuburile fluorescente nu ar putea da acea lumină «de zi».” I.B. 9 I 74 p. 1 (din fr. luminophore, engl. luminophor, germ. Luminophor, rus. luminofor; WT; LTR, DTP; DEX, DN3)

luminofor² (substanță luminiscentă; semnal luminos) s. m., pl. luminofori

luminofor¹ adj. m., pl. luminofori; f. luminoforă, pl. luminofore

luminofor² (substanță luminescentă, semnal luminos) s. m., pl. luminofori

luminofor¹ adj. m., pl. luminofori; f. luminoforă, pl. luminofore

luminofor (substanță luminescentă, semnal luminos) s. m., pl. luminofori

luminofor adj. m., pl. luminofori; f. sg. luminoforă, pl. luminofore

LUMINOFOR s. v. fosfor.

LUMINOFOR s. (FIZ.) fosfor. (Orice substanță fosforescentă se numește ~.)