12 definiții pentru luminiș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUMINIȘ, luminișuri, s. n. 1. Suprafață fără arbori în cuprinsul unei păduri; poiană, colnic. 2. Porțiune de cer senin. ♦ Pată de lumină. 3. (Rar) Lumină (I 1). – Lumină + suf. -iș.

LUMINIȘ, luminișuri, s. n. 1. Suprafață fără arbori în cuprinsul unei păduri; poiană, colnic. 2. Porțiune de cer senin. ♦ Pată de lumină. 3. (Rar) Lumină (I 1). – Lumină + suf. -iș.

luminiș sn [At: ODOBESCU, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: lumină + -iș] 1 Suprafață fără arbori în interiorul unei păduri Si: poiană, (îvp) colnic (3). 2 Porțiune de cer senin. 3 Pată de lumină (1). 4 (Pex) Orice loc deschis. 5 (Rar) Lumină (1). 6 (Gmț) Chelie.

LUMINIȘ, luminișuri, s. n. 1. Loc deschis, lipsit de copaci sau cu copaci rari, în mijlocul unei păduri; poiană, rariște. Colo-n vale, unde drumul Taie luminișuri rare, Printre plopi, se vede fumul Hanului din Vadul Mare. TOPÎRCEANU, B. 18. Zările, de farmec pline, Strălucesc în luminiș. COȘBUC, P. I 47. Urcăm un tăpșan întunecat de brazi și ieșim în luminiș, în larga fîneață de pe poalele Ceahlăului. VLAHUȚĂ, O. A. II 156. La mijloc de codru des, Toate păsările ies, Din hugeac de aluniș La voiosul luminiș. EMINESCU, O. I 215. ◊ Fig. Numai dacă mi-ai da un răspuns aici, mintea mea chinuită ar găsi o potecă spre un luminiș de liniște. CAMIL PETRESCU, T. II 296. ♦ (Glumeț) Porțiune, parte de pe cap, sau (la bărbați) și de pe bărbie, lipsită de păr. Exarhul... astupa luminișurile din cap c-un pieptene uriaș de lemn. STĂNOIU, C. I. 217. Sărută mînile ce Sofi îi vîrî prin favoritele roșcate și lungi, apoi și le prelinge delicat pe luminișul bărbiei răsfrînte în două. DELAVRANCEA, S. 105. ♦ Fig. Loc deschis spre care cineva își croiește drum cu greu. Și-a deschis drum [prin mulțime]... Cînd a scăpat însă la luminiș, a priceput că s-ar putea descurca și singur. GALAN, Z. R. 227. 2. Porțiune de cer senin, înconjurată de nori. Prin luminișurile lăsate între norii fugari, soarele zîmbește vesel spre pămînt. ODOBESCU, la TDRG. 3. (Rar) Fascicul de raze; lumină, luminozitate. Și din oglindă luminiș Pe trupu-i se revarsă. EMINESCU, O. I 168. ♦ Pată de lumină. E-n treacăt peste noi un nor... Doar pe-o parte de podiș A rămas un luminiș. CAMIL PETRESCU, V. 102.

LUMINIȘ ~uri n. 1) Teren fără arbori, acoperit cu iarbă și flori, într-o pădure; poiană; colnic. 2) Porțiune de cer senin. /lumină + suf. ~iș

luminiș n. 1. lumină slabă: din oglindă luminiș pe trupu-i se revarsă EM.; 2. poiană mică: se plimbau prin vreun luminiș de pădure ISP.

luminíș n., pl. urĭ. Poĭană, loc luminos într’o pădure. V. lucină.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

luminiș s. n., pl. luminișuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUMINIȘ s. poiană, (pop.) colnic, zariște, (prin Transilv.) pripor, (fig.) ochi. (Un ~ de pădure.)

Intrare: luminiș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luminiș
  • luminișul
  • luminișu‑
plural
  • luminișuri
  • luminișurile
genitiv-dativ singular
  • luminiș
  • luminișului
plural
  • luminișuri
  • luminișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

luminiș, luminișurisubstantiv neutru

  • 1. Suprafață fără arbori în cuprinsul unei păduri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Colo-n vale, unde drumul Taie luminișuri rare, Printre plopi, se vede fumul Hanului din Vadul Mare. TOPÎRCEANU, B. 18. DLRLC
    • format_quote Zările, de farmec pline, Strălucesc în luminiș. COȘBUC, P. I 47. DLRLC
    • format_quote Urcăm un tăpșan întunecat de brazi și ieșim în luminiș, în larga fîneață de pe poalele Ceahlăului. VLAHUȚĂ, O. A. II 156. DLRLC
    • format_quote La mijloc de codru des, Toate păsările ies, Din hugeac de aluniș La voiosul luminiș. EMINESCU, O. I 215. DLRLC
    • format_quote figurat Numai dacă mi-ai da un răspuns aici, mintea mea chinuită ar găsi o potecă spre un luminiș de liniște. CAMIL PETRESCU, T. II 296. DLRLC
    • 1.1. glumeț Porțiune, parte de pe cap, sau (la bărbați) și de pe bărbie, lipsită de păr. DLRLC
      • format_quote Exarhul... astupa luminișurile din cap c-un pieptene uriaș de lemn. STĂNOIU, C. I. 217. DLRLC
      • format_quote Sărută mînile ce Sofi îi vîrî prin favoritele roșcate și lungi, apoi și le prelinge delicat pe luminișul bărbiei răsfrînte în două. DELAVRANCEA, S. 105. DLRLC
    • 1.2. figurat Loc deschis spre care cineva își croiește drum cu greu. DLRLC
      • format_quote Și-a deschis drum [prin mulțime]... Cînd a scăpat însă la luminiș, a priceput că s-ar putea descurca și singur. GALAN, Z. R. 227. DLRLC
  • 2. Porțiune de cer senin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prin luminișurile lăsate între norii fugari, soarele zîmbește vesel spre pămînt. ODOBESCU, la TDRG. DLRLC
    • 2.1. Pată de lumină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote E-n treacăt peste noi un nor... Doar pe-o parte de podiș A rămas un luminiș. CAMIL PETRESCU, V. 102. DLRLC
  • 3. rar Lumină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și din oglindă luminiș Pe trupu-i se revarsă. EMINESCU, O. I 168. DLRLC
etimologie:
  • Lumină + sufix -iș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.