8 definiții pentru lulelușă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
lulelușă sf [At: PĂSCULESCU, L. P. 262 / V: luleluș sm, (reg) ~șcă (3) / Pl: ~șe / E: lulea] 1-2 (Șhp) Lulea (1) (mică). 3 (Orn; Mun) Pitulice (2) (Troglodytes troglodytes).
LULELUȘĂ, lulelușe, s. f. (Popular) Diminutiv al lui lulea. Lulelușa c-o scotea, Tutun în ea că punea. PĂSCULESCU, L. P. 262.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LULELUȘĂ, lulelușe s. f. (Pop.) Diminutiv al lui lulea.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
luleluș sm vz lulelușă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lulelușcă sf vz lulelușă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lulelușă (pop.) s. f., art. lulelușa, g.-d. art. lulelușei; pl. lulelușe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lulelușă (pop.) s. f., art. lulelușa, g.-d. art. lulelușei; pl. lulelușe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lulelușă s. f., art. lulelușa, g.-d. art. lulelușei; pl. lulelușe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
lulelușă, lulelușesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui lulea. DLRLC
- Lulelușa c-o scotea, Tutun în ea că punea. PĂSCULESCU, L. P. 262. DLRLC
-