LUCRARE, lucrări, s. f. 1. Acțiunea de a lucra și rezultatul ei; muncă, activitate. ◊ Expr. A pune în lucrare = a începe executarea (a ceva), a pune în practică. ♦ (Înv.) Muncă, activitate, efort pentru a realiza ceva. ♦ (Concr.) Lucru realizat printr-o muncă fizică sau intelectuală. ♦ Studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, operă artistică sau științifică. ♦ Spec. Operație sau ansamblu de operații efectuate cu ajutorul mașinilor, utilajelor etc., precum și materialele și manopera respectivă, în vederea realizării, reparării, transformării etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operație. ◊ Lucrarea solului = ansamblul lucrărilor de arat, grăpat etc. executate în vederea creării unor condiții optime de încolțire și de creștere a plantelor. Lucrarea pământului = agricultură. 2. Înfăptuire, realizare. 3. Fig. (Rar) Lucrătură (2). – V. lucra.

lucrare sf [At: CORESI, EV. 222/23 / Pl: ~rări / E: lucra] 1 Efort fizic sau intelectual depus cu scopul de a realiza ceva Si: activitate, muncă, (rar) lucrat¹ (1). 2 (Îs) ~a pământului (sau a solului) Cultivare a pământului Si: agricultură. 3 (Ccr) Lucru realizat printr-o muncă fizică sau intelectuală. 4 (Înv) Experiență. 5 (Înv; îlv) A pune în ~ A aplica. 6 (Înv; ccr) Câștig. 7 (Înv) Faptă. 8 (Înv) Complot. 9 Operație sau ansamblu de operații efectuate cu ajutorul mașinilor, utilajelor, al unor materiale și al manoperei specifice în vederea realizării, prelucrării sau reparării unui obiect, produs etc. 10 Sistem tehnic realizat printr-o asfel de operație. 11 (Ccr) Produs realizat prin prelucrarea unui material în cadrul procesului muncii. 12 (Îs) ~rări publice Lucrări (9) desfășurate cu cheltuiala și sub supravegherea statului. 13 (Îs) ~ edilitară Proiect executat în vederea creării unui mediu salubru pentru locuitorii unei aglomerații umane. 14 (Îs) ~ hidraulică Ansamblu de operații executate pentru prevenirea pagubelor provocate de ape sau pentru a folosi apa în diverse scopuri, navigație, producere de energie, alimentare, irigații etc. 15 (Îas) Sistem de elemente realizat pentru prevenirea pagubelor provocate de ape sau pentru a folosi apa în diverse scopuri. 16 (Îs) ~ maritimă Ansamblu de operații executate la țărmul mării sau în larg, cu diferite scopuri, apărare, navigație, semnalizare etc. 17 (Îas) Construcție realizată la țărmul mării sau în larg, cu diferite scopuri, precum apărare, navigație, semnalizare etc. 18 (Îs) ~ de explorare Operație minieră superficială care se execută pentru a constata existență și întinderea unui zăcământ. 19 (Îs) ~ rutieră Operație care se execută pentru construirea unei șosele. 20 (Îs) ~a solului Ansamblu de operații de arat, grăpat, semănat etc. executate în vederea creării unor condiții optime de încolțire și creștere a plantelor. 21 Studiu scris asupra unui subiect Si: scriere. 22 (Îs) ~ scrisă (de control sau, rar, în scris) Probă scrisă susținută periodic de către elevi sau studenți pentru verificarea cunoștințelor Si: extemporal. 23-24 (Ccr) Operă (de artă sau) științifică. 25 (Rar) Făptură. 26 (Înv) Efect. 27 (Înv) Realizare.

LUCRARE, lucrări, s. f. 1. Acțiunea de a lucra și rezultatul ei; muncă, activitate. ◊ Expr. A pune în lucrare = a începe executarea, a pune în practică. ♦ (Înv.) Muncă, activitate, efort pentru a realiza ceva. ♦ (Concr.) Lucru realizat printr-o muncă fizică sau intelectuală. ♦ Studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, operă artistică sau științifică. ♦ Spec. Operație sau ansamblu de operații efectuate cu ajutorul mașinilor, utilajelor etc., precum și materialele și manopera respectivă, în vederea realizării, reparării, transformării etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operație. ◊ Lucrarea solului = ansamblul lucrărilor de arat, grăpat etc. executate în vederea creării unor condiții optime de încolțire și de creștere a plantelor. Lucrarea pământului = agricultură. 2. Înfăptuire, realizare. 3. Fig. (Rar) Lucrătură (2). – V. lucra.

LUCRARE, lucrări, s. f. I. Acțiunea de a lucra. 1. (Învechit) Muncă, activitate, sforțare pentru a realiza ceva. Am căutat și voi căuta a trage pe Magheru în sfera noastră de lucrare. GHICA, A. 425. Republica este un stat în care oamenii adunați îngrijăsc singuri de soarta lor fără a-și pune stăpîni pe cap, avînd în lucrarea lor drept regulă dreptatea și drept țintă frăția. BĂLCESCU, O. I 350. Pămîntul da de la sine, fără muncă și lucrare Tuturor deopotrivă și adăpost și mîncare. CONACHI, P. 296. 2. Prefacerea unui material brut într-un obiect de formă sau cu întrebuințare determinată; prelucrare. Erau și ei [celții] pricepuți în lucrarea fierului. IST. R.P.R. 27. ◊ Expr. A pune în lucrare = a începe efectuarea, executarea, a pune în practică. Căta deci vreme cu prilej să-și puie în lucrare cugetul său. ISPIRESCU, L. 130. Legiuiri înțelepte și prevăzătoare, pe care le și pune în lucrare o sistemă de administrațiune regulată ca ceasornicul. ODOBESCU, S. III 37. Poate ar fi mai întîrziat a-și pune în lucrare planul. NEGRUZZI, S. I 144. ♦ Lucrarea pămîntului = cultivarea pămîntului, agricultură. II. Rezultatul acțiunii de a lucra. 1. Lucru realizat (dintr-un material brut) printr-o muncă fizică sau intelectuală. Alții nu puteau face unele lucrări de fierărie nici în trei ani. ISPIRESCU, L. 137. Marele Ulpiu... umplea întinsul său imperiu de edificii somtuoase și de lucrări de artă folositoare. ODOBESCU, S. III 71. Lucrările noue n-au acel grandios ce se vede în toate lucrările bătrîne. NEGRUZZI, S. I 193. ♦ Studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere. ◊ Lucrare de control v. control. 2. Faptă, înfăptuire, realizare. Poftind să cunoască ce fel de lucrare a săvîrșit Sindipa filozoful... a aruncat cu dibăcie o întrebare. SADOVEANU, D. P. 137. ♦ Fig. (Rar) Șiretenie, tertip, vicleșug, șmecherie; lucrătură. Prea puternice împărate, iată cum sînt faptele și lucrările femeilor. SADOVEANU, D. P. 52.

LUCRARE ~ări f. 1) v. A LUCRA. 2) Operă artistică sau științifică. 3) Efort fizic sau mintal pentru a realiza ceva. ~area pământului. 4) fig. Traducere în viață; înfăptuire; realizare. [Sil. lu-cra-] /v. a lucra

lucrare f. acțiunea de a lucra și rezultatul ei: 1. operațiune: lucrarea mașinilor; fig. lucrarea minții; 2. acțiune: lucrarea medicamentului; 3. operă: e o lucrare de valoare; 4. pl. discuțiuni, deliberațiuni: lucrările Camerei; lucrări de artă, construcțiuni ce reclamă cunoștințe speciale, ca poduri, tuneluri, canaluri etc.; lucrări publice, cari interesează pe toți locuitorii unei țări și cari sunt făcute cu cheltueala și sub privegherea Statului.

lucráre f. Acțiunea de a lucra: lucrarea pămîntuluĭ (agricultura). Acțiune, muncă: lucrarea omuluĭ, a mințiĭ, a mașinilor, a unuĭ medicament. Operă, lucru făcut (un pod, o carte): a face o lucrare de valoare. Pl. Discusiunĭ, deliberațiunĭ, deciziunĭ scrise: lucrările unuĭ parlament. Lucrărĭ de artă, lucrărĭ inginereștĭ artistice, ca podurĭ, tunelurĭ, canale ș. a. Lucrărĭ publice, care îĭ interesează pe toțĭ locuitoriĭ statuluĭ și-s făcute și întreținute de ministeru lucrărilor publice, ca drumurile de fer. A fi în lucrare saŭ în lucru, a se executa, a fi pe cale de execuțiune: acel pod era atuncĭ în lucrare.

lucla v vz lucra

lucra [At: CORESI, EV. 317/25 / V: (pop) ~cla / Pzi: ~rez, (îrg) lucru / E: ml lucro, -are] 1 vt (Înv) A câștiga în urma prestării unei munci Si: a câștiga, a dobândi, (înv) a agonisi, a obține. 2 vt (Înv) A procura. 3 (Înv) vrp A se produce. 4 (Înv) vi(a) A avea un efect binefăcător. 5 vi(a) (Rar; udp „asupra”) A avea o anumită influență. 6-7 vit(a) A depune eforturi, cu un anumit scop Si: a munci, a trebălui. 8 vt A munci pământul, via etc. pentru a culege roade Vz cultiva. 9 vrp A exploata un teren, o mină. 10 vt A confecționa un lucru, un obiect. 11-12 vtrp A (se) da unui material brut (piele, metal, plantă) o formă nouă, făcând din el un obiect oarecare Si: a (se) prelucra. 13 vt (Înv) A obișnui pe cineva cu ceva. 14 vt (Înv) A traduce. 15 vt (Rar) A practica o meserie. 16 vi(a) (Înv) A munci pentru un stăpân Si: (înv) a șerbi. 17 vt A dezvolta o activitate într-un domeniu oarecare Si: a activa, a face. 18 vt (Construit cu un adverb, cu o locuțiune sau prepoziție) A face. 19 vt (Îe) A nu avea ce ~ A face un lucru care trebuia sau putea fi evitat. 20 vrp (Înv) A lua măsurile necesare Si: a dispune. 21 vt (Bis; rar) A administra împărtășania. 22 vt (Înv) A pune în practică Si: a practica. 23 vt A complota împotriva cuiva Si: a unelti, a urzi. 24 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) în foi de viță (sau pe la spate) A unelti împotriva cuiva cu multă șiretenie, fără ca cel vizat să simtă. 25 vr (Înv; ccd) A i se întâmpla un rău cuiva. 26 vrp (Înv) A avea loc ceva Si: a se petrece. 27 vt (Arg) A fura. 28 vi A funcționa. 29 vt A efectua o operație de lucru manual, cusut, brodat, tricotat. 30 vi (D. substanțe, medicamente) A-și face efectul. 31 vi (Pex) A fi eficace. 32 vi A fi în mișcare, în acțiune. 33 vr (Înv) A se împlini.

LUCRA, lucrez, vb. I. 1. Intranz. A face o muncă (utilă); a munci. Astăzi nu mai e chip de lucrat în pămîntul ud și lipicios. C. PETRESCU, R. DR. 62. El într-o jumătate de an lucra ca o calfă veche. ISPIRESCU, L. 137. Iată ce am gîndit eu, noro, că poți lucra nopțile. CREANGĂ, P. 5. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la», exprimînd obiectul muncii sau locul unde se execută munca) Lucrează la un roman. ▭ Ia gîciți de cin’ mi-i dor?... De-un flăcău cam negricios Care-mi lucra la ogor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 32. ◊ Tranz. (Complementul este meseria practicată sau obiectul muncii) Cutreierînd lumea învățînd și pre bun și pre rău cum să prășească și să lucreze vița. ISPIRESCU, U. 103. El lucra ciubotărie. CONTEMPORANUL, I 165. De grijă ți-am purtat, Ogorul ți l-am lucrat. ALECSANDRI, P. P. 295. ◊ Expr. A nu avea ce lucra = a nu avea altceva mai bun de făcut decît... Și bădița Vasile n-are ce lucra? – Hai și noi, măi băieți, să dăm ajutor la drum. CREANGĂ, A. 8. 2. Intranz. A fi în mișcare, în acțiune, a dezvolta o activitate. Seva primăverii nu lucra numai în arborii vechi și în florile grădinilor, ci și în afund, sub picioarele mele. SADOVEANU, E. 82. Cauzele... există și lucrează simultan. EMINESCU, N. 33. Toată firea... lucrează zi și noapte sporind cătră înmulțire. CONACHI, P. 270. ◊ (Despre instrumentele de care se servesc oamenii în procesul muncii) Motoarele lucrează intens. ◊ Fig. Portul o să lucreze bine, a fost un an bun agricol. BART, E. 191. ◊ (Despre facultățile omului) Jder începu a rîde. Dar îndărătul rîsului care îi steclea la lumina jarului, cugetul său lucra cu învierșunare. SADOVEANU, F. J. 745. 3. Intranz. A acționa în chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva. Critica trebuie să răspundă... prin ce mijloace această creațiune artistică lucrează asupra noastră. GHEREA, ST. CR. I 40. Își făcea leacurile și se trata, deși acum nu-i mai lucra nici o medicină, deprins fiind cu ele. NEGRUZZI, S. I 208. 4. Tranz. A da unui material brut altă formă; a prelucra. A lucra fierul. ◊ Refl. pas. Această buruiană putea să se lucreze ca inul. DRĂGHICI, R. 52. ♦ A fabrica, a confecționa. Costumul lapon de sărbătoare, lucrat din piei înflorite cu broderii, emoționează profund. STANCU, U.R.S.S. 61. ♦ A coase, a broda. (Absol.) Colo lîngă lampă, într-un mic ietac, Vezi o fată care pune ață-n ac... O vezi printr-o albă perdea străvezie Cum mereu lucrează. EMINESCU, O. I 363. ♦ A clădi. Meșterii grăbea... Dar orice lucra Noaptea se surpa. ALECSANDRI, P. P. 187. ♦ A depune un efort permanent de îmbunătățire, a perfecționa. A-și lucra versurile. 5. Tranz. Fig. (Familiar) A pune ceva la cale împotriva cuiva; a urzi. Nime nu îndrăznea a grăi împotriva lui, cu cît mai vîrtos a lucra ceva. NEGRUZZI, S. I 143. ♦ A unelti împotriva cuiva, a săpa pe cineva. Parcă-mi spune inima că m-a lucrat Cînele Negru la divizie. CAMILAR, N. I 162. Există desigur în redacție o canalie care-l lucrează. C. PETRESCU, C. V. 134. Și zi, mă lucrași? CARAGIALE, O. I 140. ◊ Expr. A lucra pe cineva în foi de viță = a unelti împotriva cuiva cu multă dibăcie, astfel ca victima nici să nu simtă. Toată lumea își amintea cum îl «lucrase în foi de viță» pe Tudor Vladimirescu... în acele luni din 1821. CAMIL PETRESCU, O. II 358. – Prez. ind. și: (Transilv., Bucov.) lucru (COȘBUC, P. II 183, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117).

A LUCRA ~ez 1. intranz. 1) A acționa depunând eforturi susținute (fizice sau intelectuale); a depune o muncă; a munci. ~ la uzină. ~ din greu. ◊ ~ ca un rob a presta o muncă foarte grea, obosind peste măsură. 2) A exercita o activitate profesională sau o specialitate; a munci. ~ ca medic. 3) A depune un efort fizic sau/și intelectual susținut permanent (pentru a obține un rezultat util); a munci. 4) (despre mecanisme, vehicule, organe, mașini, aparate etc.) A fi în acțiune; a-și îndeplini funcția; a funcționa; a merge. 5) A acționa în mod eficace; a avea efect. Legea ~ează. Medicamentul ~ează. 2. tranz. A supune unei acțiuni sistematice (pentru a modifica forma, a face folositor etc.); a modifica prin muncă. ~ pământul. ~ lemnul. [Sil. lu-cra] /<lat. lucrare

lucrà v. 1. a face ceva cu mai multă sau mai puțină osteneală: a lucra pământul; 2. a da o formă: a lucra fierul; 3. fig. a urzi în ascuns: am să-l lucrez. [Lat. LUCRARE, a câștiga (v. lucru)].

lucréz și (vechĭ, azĭ Trans.) lúcru, a -á v. intr. (lat. pop. lucrare, cl. -ari „a cîștiga”, mlat. „a ara”; it. logorare, a consuma, a uza, pv. cat. sp. pg. lograr, a obținea). Îmĭ daŭ osteneală ca să cîștig ceva: a lucra ca să-țĭ căștigĭ pînea. Funcționez activ: spirit, imaginațiune care lucrează fără încetare. Lucrez contra cuĭva saŭ pentru cineva, mă ostenesc spre paguba saŭ interesu luĭ. V. tr. Fac, execut: lucrez o carte. Schimb forma, fac ceva din alt-ceva: lucrez feru, lemnu. A lucra pămîntu, a face agricultură, a scurma, a răscoli, a ara pămîntu și a semăna cereale saŭ legume. A lucra (saŭ a prelucra) pe cineva, a-l lovi, a-ĭ aduce pagubă pin uneltirile tăle.

lucrare (desp. lu-cra-) s. f., g.-d. art. lucrării; pl. lucrări

lucrare (lu-cra-) s. f., g.-d. art. lucrării; pl. lucrări

lucrare s. f. (sil. -cra-), g.-d. art. lucrării; pl. lucrări

lucra (a ~) (desp. lu-cra) vb., ind. prez. 1 sg. lucrez, 3 lucrează; conj. prez. 1 sg. să lucrez, 3 să lucreze

lucra (a ~) (lu-cra) vb., ind. prez. 3 lucrează

lucra vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. lucrez, 2 sg. lucrezi, 3 sg. și pl. lucrează

lucra (ind. prez. 1 sg. lucrez)

lucrez, -crează 3.

LUCRARE s. 1. cultivare. 2. v. carte. 3. v. operă. 4. operă, scriere, text, (livr.) op, (înv. și pop.) scriptură, (înv.) scriitură, scrisoare, uvraj. (A prezentat ~ la tipografie.) 5. lucrare dramatică v. piesă. 6. studiu. (O mică ~ de chimie fizică.) 7. (PED.) lucrare de control = extemporal. 8. operă, realizare. (O ~ statuară.)

LUCRARE s. v. lucru, muncă, treabă.

LUCRARE s. 1. cultivare, cultură, lucrat. (~ pămîntului.) 2. carte, operă, scriere, tipăritură, tom, volum, (livr.) op. (O ~ groasă.) 3. creație, operă, producție, (înv.) producere, product. (O ~ de mare valoare.) 4. operă, scriere, text, (livr.) op, (înv. și pop.) scriptură, (înv.) scriitură, scrisoare, uvraj. (A prezentat ~ la tipografie.) 5. lucrare dramatică = piesă, operă dramatică, scriere dramatică. 6. studiu. (O mică ~ de chimie fizică.) 7. operă. (O ~ statuară.)

lucrare s. v. LUCRU. MUNCĂ. TREABĂ.

LUCRA vb. v. acționa, complota, conjura, conspira, unelti.

LUCRA vb. 1. v. munci. 2. v. activa. 3. a funcționa, a servi, a sluji, (înv.) a posluși. (~ de 20 de ani ca laborantă.) 4. v. prelucra. 5. v. cultiva. 6. v. funcționa.

lucra vb. v. ACȚIONA. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.

LUCRA vb. 1. a munci, (pop. și fam.) a meșteri. (A ~ la o instalație.) 2. a activa, a munci. (~ în cercetare.) 3. a funcționa, a servi, a sluji, (înv.) a posluși. (~ de 20 de ani ca laborantă.) 4. a prelucra. (~ fierul.) 5. a cultiva. (~ pămîntul.) 6. a funcționa. (Uzina ~ la întreaga capacitate.)

A lucra ≠ a (se) odihni, a ședea, a trândăvi, a trântori

lucra (lucrez, lucrat), vb. – 1. A produce, a elabora, a face. – 2. A munci, a opera. – 3. A broda, a coase. – 4. (Cu complement direct personal). A purta intrigi contra cuiva, a mistifica. – Mr. lucredzu, megl., istr. lucrez. Lat. lŭcrāre „a cîștiga” (Pușcariu 951; REW 5145; Pușcariu, Lr., 243), cf. prov., sp. lograr. Evoluția semantică de la a cîștiga la „a munci” este normală și comună tuturor idiomurilor, cf. fr. travailler „a lucra” și „a produce avere”, în expresii ca l’argent qui ne travaille pas; cf. și lat. med. lucrari „a (pre)lucra”. Der. din lat. lūcubrāre (Densusianu, Bulg. Soc. fil., II, 17; Candrea-Dens., 1013; Densusianu, GS, II, 19) nu pare posibilă. Der. lucru, s. n. (muncă, treabă; activitate, acțiune; obiect, afacere), probabil din lat. lŭcrum (Pușcariu 990; REW 5146), cf. mr., megl., istr. lucru; lucrăreț, adj. (înv., muncitor, activ); lucrare, s. f. (lucru, operă); lucrător, adj. (muncitor, laborios); lucrător, s. m. (muncitor); lucrătoare, s. f. (Banat, atelier); lucrătură, s. f. (fel, mod de a munci; intrigă, mistificare); lucroi, adj. (înv., muncitor); prelucra, vb. (a retopi, a recompune; a pregăti); conlucra, vb., format după lat. collaborare; conlucrător, s. m. (colaborator). – Der. neol. lucrativ, adj., din fr. lucratif. – Din rom. provine alb. lukrë „oaie” (Philippide, II, 646), pentru al cărui semantism, cf. sp. ganado.

Iucundi acti labores (lat. „Lucrările terminate sînt plăcute”) – maximă care poartă semnătura lui Cicero în De finibus... (II, 32, 105). Se adresează ca un îndemn celor ce obișnuiesc să execute treburile pe jumătate, să nu-și îndeplinească sarcinile pînă la sfîrșit. LIT.

Materiam superabat opus (lat. „Opera depășea materialul” sau „Lucrarea întrecea materialul”) – Ovidiu își începe Cartea a II-a din Metamorfozele, cu următoarele versuri: „Soarele-avea un palat ridicat pe columne înalte, Strălucitor de-aurite scîntei și-a pyropului flăcări; Creștetu-n fildeș sclipea, iar pe ușa cu două canaturi Raze de-argint luminau. Mai de preț era însă lucrarea.” Așadar, marele poet latin, descriind, Palatul Soarelui, spune că materialele scumpe erau întrecute de arta cu care a fost realizată construcția. Despre Paganini s-a spus că a cîntat pe un Stradivarius, dar materiam superabat opus!"… LIT.

Timpul lucrează pentru noi! – Vezi: „Il tempo e un galantuomo”. IST.

lucrare, lucrări s. f. (intl.) acțiune pusă la cale împotriva unei persoane.

a lucra extern expr. (d. hoții care au și o sursă legală de venituri) a fura în timpul liber.

lucra, lucrez v. t. a unelti împotriva cuiva