4 intrări
36 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (8)
- relaționale (8)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LUCI, lucesc, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi lumină; a străluci, a lumina. 2. A sclipi din cauza luminii; a scânteia. ♦ (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc. 3. Fig. (Despre idei, sentimente) A apărea în mod brusc sau pentru scurt timp. ♦ A se remarca prin calități deosebite. – Lat. *lucire (= lucere).
LUCI, lucesc, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi lumină; a străluci, a lumina. 2. A sclipi din cauza luminii; a scânteia. ♦ (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc. 3. Fig. (Despre idei, sentimente) A apărea în mod brusc sau pentru scurt timp. ♦ A se remarca prin calități deosebite. – Lat. *lucire (= lucere).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
luci3 sm vz luciu1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
luci2 ain vz luciu2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
luci1 [At: DOSOFTEI, PS. 27/14 / Pzi: lucesc / E: ml luceo, -ere] 1 vi (D. aștri sau alte surse de lumină) A răspândi lumină (1). 2 vi (Pex) A străluci. 3 vi (D. ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc. Si: a scânteia, a sclipi. 4 vi (Pfm; îe) A-i ~ ochii departe A dori altceva decât ceea ce i se oferă. 5 vi (D. obiecte cu suprafața netedă) A sclipi din cauza luminii. 6-7 vi (Fig; d. idei, sentimente) A apărea (în mod brusc sau) pentru scurt timp. 8 vi (Fig; d. oameni) A se remarca prin calități deosebite. 9 vt (Ban; Mun) A mângâia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LUCI, lucesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare, aștri și alte izvoare de lumină) A răspîndi lumină, a fi luminos, a străluci. Afară stătuse ploaia; printre pîlcuri de nouri lucea din cînd în cînd soarele. SADOVEANU, O. IV 332. Pe munte lucește o flacără mică Cu raze ce taie-ntunerecul larg. EMINESCU, O. IV 157. Alba lună sus lucește Ca icoană de argint. ALECSANDRI, O. 221. Stelele... Luceau ca niște candeli aprinse p-un mormînt. ALEXANDRESCU, P. 140. 2. A reflecta lumină, a sclipi din cauza luminii, a scînteia. Fierul plugului, uns bine, lucea în soare. CAMILAR, TEM. 317. În fund, în văi, lucea un iaz. SADOVEANU, O. VII 81. Ude, negre, luceau cheiurile de piatră de-a lungul portului aproape gol. BART, E. 233. ♦ (Despre ochi) A fi plin de strălucire, de viață, de foc; a fi expresiv, a sclipi. Sub arcurile sprîncenilor, luceau doi ochi negri și plini de foc. DUNĂREANU, CH. 177. Baciu era om tînăr și ochii luceau în capul lui ca la un drac. POPESCU, B. III 88. Dar ochii mari și minunați Lucesc adînc himeric, Ca două patimi fără saț Și pline de-ntuneric. EMINESCU, O. I 172. ◊ (Cu inversarea construcției) Ospătaseră puțintel, ș-acuma trupurile trudite ar fi cerut hodină; dar suferința care lucea ca o nebunie în ochii lui Tudor îi ținea pe tustrei treji. SADOVEANU, O. VII 63. 3. Fig. (Despre idei, sentimente) A apărea în mod brusc sau pentru scurt timp; a izbucni. Deodată îmi lucește în minte minunatul vers al poetului. SADOVEANU, O. VII 210. În ochii lui Zaharia Duhu nu luci însă ascuțimea nici unei ironii. C. PETRESCU, A. 398. ♦ A se evidenția prin calități deosebite. (Poetic) Multe flori lucesc în lume. ALECSANDRI, P. A. 64. – Prez. ind. pers. 3 sg. și: (rar) luce (EMINESCU, O. I 68).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A LUCI pers. 3 ~ește intranz. 1) (despre surse de lumină, corpuri) A răspândi lumină; a arde; a lumina. 2) A avea luciu, reflectând emanația unei surse de lumină. 3) fig. (despre lucruri) A părea că luminează (din cauza curățeniei); a sclipi; a străluci. 4) fig. (despre ochi) A avea o strălucire deosebită (din cauza unei emoții puternice); a scânteia; a sclipi. 5) fig. (despre idei, gânduri) A apărea pentru scurt timp în minte. /<lat. lucire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lucì v 1. a lumina (vorbind mai ales de soare); 2. a străluci. [Lat. LUCESCERE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LUCIU, -IE, (I) lucii, adj., (II) luciuri, s. n. I. Adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrânge razele de lumină, care lucește (1); lucitor, lucios. 2. Cu lustru1, lustruit; neted; p. ext. alunecos. ◊ Expr. Sărăcie lucie = sărăcie mare; mizerie. (Adverbial) Sărac luciu = foarte sărac. ♦ Lipsit de obstacole, neted; deschis. 3. (Despre terenuri, drumuri etc.) Acoperit de gheață; lunecos. II. S. n. Aspect al suprafeței unui solid, datorit reflexiei luminii; suprafață strălucitoare a unor obiecte care răsfrâng razele de lumină. ♦ Fig. Strălucire, splendoare. ♦ Lustru. – Din luci (derivat regresiv).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LUCIU, -IE, (I) lucii, adj., (II) luciuri, s. n. I. Adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrânge razele de lumină, care lucește (1); lucitor, lucios. 2. Cu lustru1, lustruit; neted; p. ext. alunecos. ◊ Expr. Sărăcie lucie = sărăcie mare; mizerie. (Adverbial) Sărac luciu = foarte sărac. ♦ Lipsit de obstacole, neted; deschis. 3. (Despre terenuri, drumuri etc.) Acoperit de gheață; lunecos. II. S. n. Aspect al suprafeței unui solid, datorit reflexiei luminii; suprafață strălucitoare a unor obiecte care răsfrâng razele de lumină. ♦ Fig. Strălucire, splendoare. ♦ Lustru. – Din luci (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
luc sm vz luciu1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
luciă af vz luciu2 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
luciu1 sm [At: BIANU, D. S. / V: luc, luci / Pl: ~cii / E: nct] (Bot; reg) 1 (Îf luc; șîc brad-luci) Pin2 (Pinus silvestris). 2 Jneapăn (Pinus mugo).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
luciu2, ~ie [At: PO 296/27 / V: (reg) licie af, (înv) luceu sn, ~ciă af, (îvp) luci a / Pl: (1-18) ~cii, (20-33) ~ri / E: luci drr] 1 a (D. obiecte) Care răsfrânge razele de lumină (1). 2 a (D. aștri sau alte surse de lumină) Care răspândește lumină (1). 3 a (D. privire) Cu reflexe strălucitoare. 4 a (Înv) Plin de fast Si: elegant, fastuos. 5 a (D. obiecte sau părți ale lor) Cu lustru2 (1) Si: lustruit2 (1). 6 a (Pex; d. obiecte sau părți ale lor) Neted. 7 a (Pex; d. obiecte) Lunecos. 8 a (Fig; d. îmbrăcăminte) Uzat. 9 a (Fig; d. piele sau părți ale corpului) Fără cute sau zbârcituri Si: întins. 10 a (Fig; pex; d. piele) Catifelat. 11 a (D. păr) Drept. 12 a (Îvp; d. terenuri, locuri) Plan. 13 a (Îvp; ape) Cu suprafața liniștită, lipsită de valuri. 14 a (Îvp; drumuri) Fără hopuri sau făgașe Si: drept, plat, uniform. 15 a (Îvr) Limpede. 16 a (D. terenuri, locuri) Pe care nu se găsește nimic Si: deșert, gol, pustiu. 17 a (Pfm; îs) Sărăcie ~eie Sărăcie mare Si: mizerie. 18 a (Pop; d. terenuri, drumuri) Acoperit cu gheață. 19 av (Pop; îe) A fi sărac ~ A fi foarte sărac. 20 sn Aspect al suprafeței unui solid, datorit reflexiei luminii. 21 sn Suprafață netedă, strălucitoare a unor obiecte care răsfrâng razele de lumină. 22 sn (Fig) Splendoare. 23 sn Lustru (1). 24 sn (Îlv) A da ~ A lustrui (1). 25 sn (Fig; îae) A da strălucire, frumusețe. 26 sn Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzurii. 27 sn (Urmat de determinări în genitiv) Suprafață foarte netedă a unor obiecte. 28 sn Suprafață liniștită a unei ape, fără valuri, care poate da reflexe luminoase. 29 sn (Îvr; îs) ~l mării Nivel al mării. 30 sn (Îvp) Suprafață a mării. 31 sn (Înv) Întindere mare de apă Si: mare. 32 sn (Înv; fig) Nemărginire. 33 sn (Îvp) Întindere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LUCIU2, -IE, lucii, adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrînge razele de lumină, care strălucește; lucitor, lucios. Doinind treceau veseli flăcăii prin sat Cu luciile coase pe-un umăr robust. COȘBUC, P. II 203. Lacul dormea neted, luciu ca oglinda. VLAHUȚĂ, O. A. 469. Lucii picături de smoală la pămînt cad sfîrîind. EMINESCU, O. I 50. Rîul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur Ce în raza dimineții mișcă solzii lui de aur. ALECSANDRI, P. A. 124. 2. Cu lustru, lustruit, p. ext. alunecos. Trecea ca un fior printr-o dungă de umbră o șopîrlă lucie; peste parcul vechi plutea o liniște mare. SADOVEANU, O. V 581. Fiind podelile tare lucii, [mărgeaua] să durigă chiar sub pat. RETEGANUL, P. V 14. Un sînge purpuriu văpsi pielea lui, lucie ca atlazul. NEGRUZZI, S. I 42. ◊ Expr. Sărăcie lucie = sărăcie totală, desăvîrșită. N-au nici de unele. Sărăcie lucie. Podul gol, staulul gol. PAS, Z. III 278. Dară ortul popii, rămîind în urma lor casa toacă și o sărăcie lucie. ISPIRESCU, L. 286. Măi! Dar ce sărăcie lucie pe aici pe la rai, zise Ivan. CREANGĂ, P. 308. ◊ (Adverbial, rar, în expr.) Sărac luciu = sărac lipit pămîntului. L-a băgat în judecăți... și l-a lăsat sărac luciu. DELAVRANCEA, S. 19. 3. (Despre un teren, un drum) Neted, lucios; lipsit de obstacole, liber, deschis. Trecură pe pod de gheață și găsiră cale lucie spre tîrg. SADOVEANU, B. 69. Nu mai rămînea turcilor decît o pustietate întinsă și lucie. ISPIRESCU, la TDRG. Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare Ce să-ntrec pe cîmpul luciu, scoțînd aburi lungi pe nare. ALECSANDRI, P. A. 113. – Pronunțat: (f.) -ci-e.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LUCIU1 ~e (~i) 1) Care lucește; lucios; lucitor. 2) Care a fost lustruit; cu lustru. * Sărăcie ~e sărăcie mare; mizerie. [Sil. -ciu] /v. a luci
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
luciu a. 1. lucios: fier luciu; fig. sărăcie lucie; 2. neted: apă lucie. [Abstras din luci]. ║ n. 1. strălucire: luciul oțelului; fig. luciul de pe frunte-i cu spada mea voiu șterge AL.; 2. lumină: iese’n luciu luna EM.; 3. suprafață netedă a mării sau a câmpiei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lucésc v. intr. (lat. lûcesco, lûcire îld. lûcére, d. lux, lûcis, lumină, rudă cu vgr. leukós, alb. și got. liuhath, germ. licht, lumină; pv. pg. luzir, vfr. luisir, nfr. luire, sp. lucir. V. strălucesc, lumină). Strălucesc, am splendoare: auru, diamantu, scînteĭa, focu lucește.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lúciŭ, -íe adj. (d. lucesc). Neted și lucitor: placă, gheață lucie. Fig. Sărăcie lucie, sărăcie absolută. S. n., pl. urĭ. Aspect lucitor: luciŭ metalic. Luciu măriĭ, al apeĭ, strălucirea măriĭ, a apeĭ absolut liniștite.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
luci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lucesc, 3 sg. lucește, imperf. 1 luceam; conj. prez. 1 sg. să lucesc, 3 să lucească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
luci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lucesc, imperf. 3 sg. lucea; conj. prez. 3 să lucească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
luci vb., ind. prez. 3 pl. lucește, imperf. 3 sg. lucea; conj. prez. 3 sg. și pl. lucească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
luci (conj. lucească)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
luciu1 adj. m., f. lucie (desp. -ci-e); pl. m. și f. lucii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
luciu1 [ciu pron. cĭu] adj. m., f. lucie (-ci-e); pl. m. și f. lucii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
luciu adj. m. [-ciu pron. -ciu], f. lucie (sil. -ci-e); pl. m. și f. lucii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
luciu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LUCI vb. 1. a străluci. (Un metal care ~.) 2. v. lumina. 3. v. sclipi. 4. v. sclipi. 5. v. străluci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LUCI vb. 1. a străluci. (Un metal care ~.) 2. a bate, a lumina, a străluci. (Luna ~ în fereastră.) 3. a clipi, a licări, a scăpăra, a scînteia, a sclipi, a străfulgera. (Luminițe ~ în noapte.) 4. a licări, a scăpăra, a scînteia, a sclipi, a sticli, a străluci. (Ochii îi ~.) 5. a scînteia, a sclipi, a sticli, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LUCIU adj. v. lucios, lucitor, scânteietor, sclipitor, strălucit, strălucitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LUCIU adj. lucios, lustruit. (O suprafață ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LUCIU s. v. pin.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LUCIU adj. lucios, lustruit. (O suprafață ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
luciu adj. v. LUCIOS. LUCITOR. SCÎNTEIETOR. SCLIPITOR. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
luciu s. v. PIN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
luci (lucesc, lucit), vb. – A străluci. – Mr. luțescu, luțire, istr. (rezluțescu). Lat. lucῑre, var. a lui lucĕre (Densusianu, Lr., 147; Pușcariu 988; Candrea-Dens., 1009; REW 5136); cf. prov., port. luzir, v. fr. luisir (fr. luire), sp. lucir. – Der. luciu, adj. (strălucitor; lustruit); luciu, s. n. (strălucire; sclipire; suprafață lustruită sau netedă) deverbal, a cărui întîlnire cu sl. lučĭ „lumină”, sb., cr., slov. luč „lumină” pare întîmplătoare; luceală, s. f. (înv., luciu); lucioară, s. f. (varietate de pere); lucios, adj. (lucitor, strălucitor, neted); lucitor, adj. (strălucitor). – Der. neol. lucid, adj., din fr. lucide; luciditate, s. f., din fr. lucidité; translucid, adj., din fr. translucide; luciolă, s. f. (licurici), din it. lucciola, împrumut literar al romantismului, fără circulație reală. – Cf. lucoare, lumină, străluci, luced.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
LUCI- „lumină”. ◊ L. lux, lucis „lumină” > fr. luci-, engl. id. > rom. luci-. □ ~fil (v. -fil1), adj., (despre animale) care iubește lumina; ~fug (v. -fug), adj., (despre animale acvatice) care fuge de lumină.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Sol lucet omnibus (lat. „Soarele lucește pentru toți”) – dicton prin care se înțelege că oamenii se nasc egali în fața vieții, că bunurile pămîntului sînt hărăzite tuturor, că drepturile naturale, drepturile cetățenești, legile sînt făurite spre a fi deopotrivă pentru toată lumea, aidoma razelor soarelui.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
verb (V406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- pronunție: lucĭu
adjectiv (A110) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M73) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
luci, lucescverb
-
- Afară stătuse ploaia; printre pîlcuri de nouri lucea din cînd în cînd soarele. SADOVEANU, O. IV 332. DLRLC
- Pe munte lucește o flacără mică Cu raze ce taie-ntunerecul larg. EMINESCU, O. IV 157. DLRLC
- Alba lună sus lucește Ca icoană de argint. ALECSANDRI, O. 221. DLRLC
- Stelele... Luceau ca niște candeli aprinse p-un mormînt. ALEXANDRESCU, P. 140. DLRLC
-
- 2. A sclipi din cauza luminii. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: scânteia
- Fierul plugului, uns bine, lucea în soare. CAMILAR, TEM. 317. DLRLC
- În fund, în văi, lucea un iaz. SADOVEANU, O. VII 81. DLRLC
- Ude, negre, luceau cheiurile de piatră de-a lungul portului aproape gol. BART, E. 233. DLRLC
- 2.1. (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sclipi
- Sub arcurile sprîncenilor, luceau doi ochi negri și plini de foc. DUNĂREANU, CH. 177. DLRLC
- Baciu era om tînăr și ochii luceau în capul lui ca la un drac. POPESCU, B. III 88. DLRLC
- Dar ochii mari și minunați Lucesc adînc himeric, Ca două patimi fără saț Și pline de-ntuneric. EMINESCU, O. I 172. DLRLC
- Ospătaseră puțintel, ș-acuma trupurile trudite ar fi cerut hodină; dar suferința care lucea ca o nebunie în ochii lui Tudor îi ținea pe tustrei treji. SADOVEANU, O. VII 63. DLRLC
-
-
- 3. (Despre idei, sentimente) A apărea în mod brusc sau pentru scurt timp. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: izbucni
- Deodată îmi lucește în minte minunatul vers al poetului. SADOVEANU, O. VII 210. DLRLC
- În ochii lui Zaharia Duhu nu luci însă ascuțimea nici unei ironii. C. PETRESCU, A. 398. DLRLC
- 3.1. A se remarca prin calități deosebite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Multe flori lucesc în lume. ALECSANDRI, P. A. 64. DLRLC
-
-
- comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a singular și: luce. DLRLC
etimologie:
- *lucire (= lucere). DEX '09 DEX '98
luciu, lucieadjectiv
-
- Doinind treceau veseli flăcăii prin sat Cu luciile coase pe-un umăr robust. COȘBUC, P. II 203. DLRLC
- Lacul dormea neted, luciu ca oglinda. VLAHUȚĂ, O. A. 469. DLRLC
- Lucii picături de smoală la pămînt cad sfîrîind. EMINESCU, O. I 50. DLRLC
- Rîul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur Ce în raza dimineții mișcă solzii lui de aur. ALECSANDRI, P. A. 124. DLRLC
-
-
- Trecea ca un fior printr-o dungă de umbră o șopîrlă lucie; peste parcul vechi plutea o liniște mare. SADOVEANU, O. V 581. DLRLC
- Fiind podelile tare lucii, [mărgeaua] să durigă chiar sub pat. RETEGANUL, P. V 14. DLRLC
- Un sînge purpuriu văpsi pielea lui, lucie ca atlazul. NEGRUZZI, S. I 42. DLRLC
- 2.1. Alunecos. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: alunecos
-
- Trecură pe pod de gheață și găsiră cale lucie spre tîrg. SADOVEANU, B. 69. DLRLC
- Nu mai rămînea turcilor decît o pustietate întinsă și lucie. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
- Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare Ce să-ntrec pe cîmpul luciu, scoțînd aburi lungi pe nare. ALECSANDRI, P. A. 113. DLRLC
-
- Sărăcie lucie = sărăcie mare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mizerie
- N-au nici de unele. Sărăcie lucie. Podul gol, staulul gol. PAS, Z. III 278. DLRLC
- Dară ortul popii, rămîind în urma lor casa toacă și o sărăcie lucie. ISPIRESCU, L. 286. DLRLC
- Măi! Dar ce sărăcie lucie pe aici pe la rai, zise Ivan. CREANGĂ, P. 308. DLRLC
-
- Sărac luciu = foarte sărac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- L-a băgat în judecăți... și l-a lăsat sărac luciu. DELAVRANCEA, S. 19. DLRLC
-
-
- 3. (Despre terenuri, drumuri etc.) Acoperit de gheață. DEX '09 DEX '98sinonime: lunecos
etimologie:
- luci DEX '98 DEX '09
luciu, luciisubstantiv masculin
- 1. Pin. Sinonimesinonime: pin