lubiț sm [At: CIHAC, II, 151 / V: ~ă sf, ~iu / A și: lub~ / Pl: ~i / E: srb ljubica] (Bot) 1 (Trs) Plantă din familia cruciferelor, cu frunze cordate și flori mici, de culoare galbenă, din ale căror semințe este extras un ulei folosit la fabricarea săpunurilor Si: (reg) gălbenuș, gălbenușul inului (Camelina sativa). 2 (Reg; îf lubiță) Oul inului (Camelina microcarpa) 3 (Reg) Golicică (Myagrum perfoliatus).

lubiț m. Tr. Bot. gălbinuș. [Serb. LĬUBIȚA, toporași (lit. drăguță)].

lubiță sf vz lubiț

lubițiu sm vz lubiț

GĂLBENUȘ, GĂLBINUȘ, ❍ GĂLBĂNUȘ (pl. -șe, -șuri) sn. Partea galbenă a oului de găină și al altor păsări: dacă era cam răgușit, le bea cu gălbenuș de ou și i se dregea organul (SLV.) ¶ 2 🌿 = LUBIȚ.

lubiț (lubiți), s. m. – Plantă (Camelina sativa). Sb. ljubica „melică” (Cihac, II, 152; cf. Conev 43).

LUBIȚ s. (BOT.; Camelina sativa) (reg.) gălbenuș, oul-inului.

lubiț s.m. (bot.; reg.) 1 Camelina sativa; <reg.> gălbenuș, gălbenușul-inului (v. gălbenuș), oul-inului (v. ou). 2 Myagrum perfoliatum; <reg.> golicică.

LUBIȚ s. (BOT.; Camelina sativa) (reg.) gălbenuș, oul-inului.