lu i [At: ODOBESCU, S. I, 206 / E: fo] Cuvânt care exprimă jalea, durerea.

LUTEȚIU s. n. Element chimic trivalent din familia lantanidelor. – Din fr. lutécium, germ. Lutetium.^[1]

lu-lu-lu i [At: ODOBESCU, S. I, 206 / E: fo] Cuvânt care exprimă jalea, durerea.

lutețiu sns [At: DEX / E: fr lutécium, ger Lutetium] Element chimic trivalent din familia lantanidelor Si: casiopeiu.

LUTEȚIU s. n. Element chimic trivalent din familia lantanidelor. – Din fr. lutécium, germ. Lutetium.

LUTEȚIU s. n. Element trivalent din familia pămînturilor rare.

LUTEȚIU s.n. Element trivalent din familia pămînturilor rare; casiopeiu. [Pron. -țiu. / < germ. Lutetium, fr. lutécium].

LUTEȚIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor; casiopeiu. (< fr. lutécium, germ. Lutetium)

lutețiu [iu pron. ĭu] s. n., art. lutețiul; simb. Lu

lutețiu [țiu pron. țĭu] s. n., art. lutețiul; simb. Lu

lutețiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. lutețiul; simb. Lu

LUTEȚIU s. (CHIM.) casiopeiu.

LUTEȚIU s. (CHIM.) casiopeiu.

liu (lü, lyu) 1. La origine, în practica muzicală chineză, tuburi sonore din metal, de dimensiuni riguros determinate, ce fixau înălțimea (2) absolută a sunetelor (inclusiv fundamentalele* pentatonicelor*). 2. În sistemul chinez tradițional de mai târziu (sec. 12-16), intervale* ce luau naștere prin procedeul – similar celui pitagoreic – de multiplicare prin cvinte* și cvarte. 12 l. (shi èr lü, numărul limită, după care seria cvintelor nu mai genera numere întregi divizibile prin 3) împărțeau aproape exact octava*, stând la baza celui mai vechi sistem de temperare* în 12 părți egale. Primele 12 l. erau asociate cu o bogată simbolică (cosmologică, astrologică, caracteriologică etc.).

Lu, simbol chimic pentru lutețiu.

LU HSÜN v. Lu Xün.

LU XÜN sau LU HSÜN (pseud. lui Zhou Zuren) (1881-1936), scriitor chinez. A întemeiat „Liga scriitorilor de stânga”. Unul dintre fondatorii literaturii chineze moderne prin inovațiile sale de stil, folosirea limbii vorbite și renunțarea la rigorile formale și canoanele clasice. În scrierile sale atrage atenția asupra confuziei și imobilismului societății chineze de la începutul sec. 20. Poezii în proză („Ierburi sălbatice”). Pamflete („Jurnalul unui nebun”), romane sociale („Medicina”), povestiri cu caracter satiric, antifeudal („Adevărata biografie a lui Ah Q.”). Traduceri.

LU YOU (1125-1210), poet chinez. Poeme patriotice și de evocare a muncilor agricole notabile prin expresivitatea stilistică și limbajul rafinat („Grădinile”, „Suspin după vin”, „Cartea ceaiului”, „Cântecul secerișului”).

LUTÉȚIU (< fr. {i}; {s} Lutetia „Paris”) s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, din familia lantanoidelor (Lu; nr. at. 71, m. at. 174,97). A fost descoperit (1906) de G. Urbain și, independent, de Auer von Welsbach. Sin. (înv.) casiopeiu.