loșniță¹ sf vz lojniță

loșniță² sf vz lostriță

lojniță sf [At: PAMFILE, I. C. 232 / V: loșn~, lozn~ / Pl: ~țe / E: ns cf ucr лозниця] (Reg) 1 Leasă de nuiele pe care se usucă fructele, se afumă cașul etc. 2-3 (Cuptor sau) groapă peste care se pune lojnița (1).

lostică sf vz lostriță

lostiță sf vz lostriță

lostocă sf vz lostriță

lostosă sf vz lostriță

lostoste sf vz lostriță

lostotă sf vz lostriță

lostoță sf vz lostriță

lostov² s vz lostriță

lostreță sf vz lostriță

lostriță sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~reță, (reg) ~tică, ~tiță, ~tocă, ~tosă, ~toste, ~totă, ~toță, ~tov s, ~rut sm, ~ruță, ~tucă, ~tuță, loșni~ / A și: ~riță / Pl: ~țe / E: cf ucr, rs лосось] Pește din familia salmonidelor, răpitor, asemănător cu păstrăvul, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare și cu dinți puternici, care trăiește în râurile de munte Si: (reg) lostocuță (Hucho hucho).

lostrut sm vz lostriță

lostruță sm vz lostriță

lostucă sf vz lostriță

lostuță sf vz lostriță

lozniță sf vz lojniță

LOJNIȚĂ, lojnițe, s. f. (Regional) Leasă de nuiele pe care se usucă sau se afumă fructele; cuptor (sau groapă) peste care se pune această leasă. Prune afumate la lojniță. – Variante: loșniță (SCÎNTEIA, 1953, nr. 2789), lozniță (I. IONESCU, P. 352) s. f.

LOSTRIȚĂ, lostrițe, s. f. Pește răpitor, asemănător cu păstrăvul, dar mai mare decît acesta (Hucho hucho). Cu părul făcut cosiță, Lins ca solzii de lostriță. CORBEA, A. 31.

LOSTRIȚĂ ~e f. Pește dulcicol răpitor, de talie mare, asemănător cu păstrăvul, care trăiește în râurile de munte. [Sil. los-tri-] /cf. ucr., rus. losos

lostriță f. soiu de pește cu aripioare la pântece și cu carnea delicioasă (Salmo trutta). [Și lostosă = rus. LOSOSŬ, somon].

lozniță f. Mold. leasă de uscat prune. [Cf. lozie].

lójniță, V. lozniță.

lóstruț m., lóstriță și -uță f., pl. e (rudă cu vsl. rut. rus. lósosĭ, salmon). Est. Un fel de păstrăv mare pînă la 80-90 c.m. – Și lóstoță (Cant.), lostocúță și lóstov m.

lózniță (est) și lójniță (vest) f., pl. e (bg. lóznica, vlăstar de viță. V. lozie). Leasă, împletitură de nuĭele de uscat prunele la foc. Cuptor cu leasa la un loc.

lojniță (reg.) s. f., g.-d. art. lojniței; pl. lojnițe

lostriță s. f., g.-d. art. lostriței; pl. lostrițe

lojniță (reg.) s. f., g.-d. art. lojniței; pl. lojnițe

lostriță s. f., g.-d. art. lostriței; pl. lostrițe

lojniță s. f., g.-d. art. lojniței; pl. lojnițe

lostriță s. f., g.-d. art. lostriței; pl. lostrițe

lozniță, -țe.

LOJNIȚĂ s. v. leasă.

LOSTRIȚĂ s. (IHT.; Hucho hucho) (prin Ban.) puică, (Olt.) șaldaie.

lojniță s. v. LEASĂ.

LOSTRIȚĂ s. (IHT.; Hucho hucho) (prin Ban.) puică, (Olt.) șaldaie.

lojniță (lojnițe), s. f. – Leasă de nuiele, coșer pentru uscat sau afumat fructele. – Var. lozniță. Sl. ložĭnica „pat”, cf. bg., sb. ložnica „pat, culcuș”, der. din sl. ložiti „a pune” și nu (cum gîndesc Cihac și Tiktin) din sl. loza „lăstar”.

lostriță (lostrițe), s. f. – Pește (Salmo hucho). – Var. lostiță, lostoță, lostică, lǫstuță, lostov. Sl. lososĭ (Cihac, II, 176; Tiktin); cf. pol. łosos, sb., rus. losos. Der. nu este clară.

LÓSTRIȚĂ s.f. (Iht.) Pește migrator din fam. salmonidelor (somoni și păstrăvi), de talie mare, putând ajunge la o lungime de 1,5 m, frumos colorat în albăstrui-argintiu (Hucho hucho); este un somon specific bazinului dunărean, urcând pe Tisa și Sava, dar și până în râurile de munte românești, Bistrița, Vișeu ș.a., numit în it. salmone di Danubio, în germ. Donaulachs (= somon de Dunăre).

lojniță, lojniță, (lozniță), s.f. – (reg.) Leasă sau coș de nuiele pentru uscat sau afumat fructele; cuptor (groapă) peste care se pune împletitura de nuiele. ♦ (top.) Loznița, în loc. Sălnița (Vișovan, 2008). – Din sl. ložǐnica „pat”, cf. sb. ložnica „pat, culcuș” < din sl. loziti „a pune” (DER); din ucr. ložnycá (DEX, MDA).

lostriță, lostrițe, s.f. – (zool.) Pește răpitor cu corpul de formă cilindrică (Hucho hucho). Specie protejată. Actualmente trăiește în România numai în Tisa și în Bistrița moldovenescă. În Tisa este dovedită în râul Vișeu, de la Vișeu de Jos până la vărsare în Tisa, apoi pe Vaser circa 24 km, pe o porțiune scurtă pe Novăț și pe Ruscova. Cel mai mare exemplar de lostriță s-a pescuit în 1951, în dreptul localități Valea Vișeului, de ceferistul Boris Gheorghelenic și cântărea 34 kg (Ardelean, Bereș, 2000: 72). – Din sl. lososi (Cihac, Tiktin, cf. DER); cf. ucr., rus. losos’ „somon” (DEX).

lozniță, s.f. – v. lojniță („coș pentru uscat fructe”).

lostriță, -e, s.f. – Pește răpitor (Hucho hucho), asemănător cu păstrăvul, care trăiește în râurile de munte (Vișeu, Vaser, Novăț și Ruscova, în Maramureș). – Cf. ucr. losos „somon” (DEX).