lozniță sf vz lojniță

lozniță f. Mold. leasă de uscat prune. [Cf. lozie].

lózniță (est) și lójniță (vest) f., pl. e (bg. lóznica, vlăstar de viță. V. lozie). Leasă, împletitură de nuĭele de uscat prunele la foc. Cuptor cu leasa la un loc.

lojniță sf [At: PAMFILE, I. C. 232 / V: loșn~, lozn~ / Pl: ~țe / E: ns cf ucr лозниця] (Reg) 1 Leasă de nuiele pe care se usucă fructele, se afumă cașul etc. 2-3 (Cuptor sau) groapă peste care se pune lojnița (1).

loșniță¹ sf vz lojniță

LOJNIȚĂ, lojnițe, s. f. (Regional) Leasă de nuiele pe care se usucă sau se afumă fructele; cuptor (sau groapă) peste care se pune această leasă. Prune afumate la lojniță. – Variante: loșniță (SCÎNTEIA, 1953, nr. 2789), lozniță (I. IONESCU, P. 352) s. f.

lójniță, V. lozniță.

lozniță, -țe.

lojniță (reg.) s. f., g.-d. art. lojniței; pl. lojnițe

lojniță (reg.) s. f., g.-d. art. lojniței; pl. lojnițe

lojniță s. f., g.-d. art. lojniței; pl. lojnițe

lojniță (lojnițe), s. f. – Leasă de nuiele, coșer pentru uscat sau afumat fructele. – Var. lozniță. Sl. ložĭnica „pat”, cf. bg., sb. ložnica „pat, culcuș”, der. din sl. ložiti „a pune” și nu (cum gîndesc Cihac și Tiktin) din sl. loza „lăstar”.

LOJNIȚĂ s. v. leasă.

lojniță s.f. (reg.) v. Leasă.

lojniță s. v. LEASĂ.

lózniță, s.f. v. lojniță („coș pentru uscat fructe”).

lozniță, s.f. – v. lojniță („coș pentru uscat fructe”).

lójniță, lojnițe, (lozniță), s.f. (reg.) 1. Leasă sau coș de nuiele pentru uscat sau afumat fructele. 2. Cuptor (groapă) peste care se pune împletitura de nuiele. – Din sl. ložǐnica „pat”, cf. sb. ložnica „pat, culcuș” (DER); din ucr. ložnyca (DEX, MDA).

lojniță, lojniță, (lozniță), s.f. – (reg.) Leasă sau coș de nuiele pentru uscat sau afumat fructele; cuptor (groapă) peste care se pune împletitura de nuiele. ♦ (top.) Loznița, în loc. Sălnița (Vișovan, 2008). – Din sl. ložǐnica „pat”, cf. sb. ložnica „pat, culcuș” < din sl. loziti „a pune” (DER); din ucr. ložnycá (DEX, MDA).