lostov² s vz lostriță

lostov¹ sm vz lăstun

lastan sm vz lăstun

lastari sm vz lăstun

lastun sm vz lăstun

lasturn sm vz lăstun

lăstor sm vz lăstun

lăstrun sm vz lăstun

lăstun sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 179 / V: (pop) lastan, lăstari, lasturn, las~, ~tor, (reg) ~trun, ~e, ~turn, (îvp) loston, lustron, lostug, los~, lus~, răs~, răstund, restun, restur / Pl: ~i / E: slv ластоуна] 1 (Șîc ~-alb, ~-de-casă, ~-de-sat) Pasăre migratoare din ordinul pashiformelor, asemănătoare cu rândunica, dar cu coada mai scurtă Si: (pop) râpar (Delichon urbica). 2 (Șîc ~-de-apă, ~-de-mal, ~-de-râpi) Pasăre migratoare cu spatele cafeniu-cenușiu și abdomenul alb care trăiește, mai ales, în vecinătatea apelor (Riparia riparia) Si: (pop) râpar. 3 (Orn; șîc ~-mare, ~-negru, ~-de-biserică, ~-de-mare) Drepnea (Cypselus apus). 4 (Îc) ~-de-ploaie Pasăre nedefinită mai îndeaproape. 5 (Îc) ~-de-noapte Pasăre nedefinită mai îndeaproape. 6 (Pop; îe) A sta ~ pe capul cuiva A plictisi pe cineva prin insistență. 7 (Pop) Persoană care trăiește din munca altcuiva. 8 (Reg) Animal care nu aduce nici un folos. 9 (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba). 10 (Zlg; îvr) Șobolan (Rattus norvegicus). 11 (Reg) Copil de țigan Si: puradel.

lăstune sm vz lăstun

lăsturn sm vz lăstun

lostan sm vz lăstun

lostică sf vz lostriță

lostiță sf vz lostriță

lostocă sf vz lostriță

loston² sm vz lăstun

lostosă sf vz lostriță

lostoste sf vz lostriță

lostotă sf vz lostriță

lostoță sf vz lostriță

lostreță sf vz lostriță

lostriță sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~reță, (reg) ~tică, ~tiță, ~tocă, ~tosă, ~toste, ~totă, ~toță, ~tov s, ~rut sm, ~ruță, ~tucă, ~tuță, loșni~ / A și: ~riță / Pl: ~țe / E: cf ucr, rs лосось] Pește din familia salmonidelor, răpitor, asemănător cu păstrăvul, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare și cu dinți puternici, care trăiește în râurile de munte Si: (reg) lostocuță (Hucho hucho).

lostrut sm vz lostriță

lostruță sm vz lostriță

lostucă sf vz lostriță

lostug sm vz lăstun

lostun² sm vz lăstun

losturn sm vz lăstun

lostuță sf vz lostriță

loșniță² sf vz lostriță

lustron sm vz lăstun

lustun sm vz lăstun

LĂSTUN, lăstuni, s. m. Pasăre mică, asemănătoare cu rîndunica (Apus apus). Lăstunii din ajun făceau în jurul turlei bisericii aceleași cercuri, aceleași săgetări învălmășite, cu dulci țîrîiri cristaline. SADOVEANU, O. VII 208. Deasupra apelor săgetează lăstunii cu țipete ascuțite. C. PETRESCU, S. 42. Am stat tăcuți, cu gîndurile noastre Zburînd în depărtare cu lăstunii. D. BOTEZ, P. O. 71. ◊ Expr. A sta lăstun pe capul cniva = a plictisi pe cineva, a se ține scai de cineva. Nu știe cum să scape de pacostea asta, care stă lăstun pe capu-i. VLAHUȚĂ, N. 17. – Variantă: lostun (SADOVEANU, M. C. 9) s. m.

LOSTRIȚĂ, lostrițe, s. f. Pește răpitor, asemănător cu păstrăvul, dar mai mare decît acesta (Hucho hucho). Cu părul făcut cosiță, Lins ca solzii de lostriță. CORBEA, A. 31.

LĂSTUN ~i m. Pasăre migratoare de talie mică, asemănătoare cu rândunica, dar cu coada mai puțin bifurcată și cu o pată albă pe ea. * A sta ~ pe capul cuiva a deranja pe cineva (cu rugăminți insistente); a nu da pace cuiva. /<sl. lastunu

LOSTRIȚĂ ~e f. Pește dulcicol răpitor, de talie mare, asemănător cu păstrăvul, care trăiește în râurile de munte. [Sil. los-tri-] /cf. ucr., rus. losos

lăstun m. rândunică albă pe pântece și cu aripi lungi (Hirundo urbica). [Slav. LASTUNA].

lostriță f. soiu de pește cu aripioare la pântece și cu carnea delicioasă (Salmo trutta). [Și lostosă = rus. LOSOSŬ, somon].

lăstún m. (vsl. lastunŭ, lastuna, un fel de rîndunică; pg. rus. lástovica, lástica, rîndunică). Un fel de rîndunică cu coada maĭ scurtă și fără pată roșie la gușă. (Îșĭ face cuĭbu închis și-ĭ lasă numaĭ o mică deschizătură). Mold. Fig. Om care așteaptă să fie hrănit de altu, parazit, lacom: a sta lăstun pe capu cuĭva, aŭ năpădit ca lăstuniĭ. V. bimbașa și talaghir.

lóstruț m., lóstriță și -uță f., pl. e (rudă cu vsl. rut. rus. lósosĭ, salmon). Est. Un fel de păstrăv mare pînă la 80-90 c.m. – Și lóstoță (Cant.), lostocúță și lóstov m.

lăstun s. m., pl. lăstuni

lostriță s. f., g.-d. art. lostriței; pl. lostrițe

lăstun s. m., pl. lăstuni

lostriță s. f., g.-d. art. lostriței; pl. lostrițe

lăstun s. m., pl. lăstuni

lostriță s. f., g.-d. art. lostriței; pl. lostrițe

lăstun.

LĂSTUN s. (ORNIT.) 1. (Delichon urbica) (reg.) rândunică. 2. (Apus apus) (prin Bucov.) rândunea, rândunică-de-fereastră. 3. lăstun-de-mal (Riparia riparia) = (reg.) rândunică-de-apă, rândunică-de-lut, rândunică-de-pământ, rândunică-de pârâu, rândunică-de-ploaie.

LOSTRIȚĂ s. (IHT.; Hucho hucho) (prin Ban.) puică, (Olt.) șaldaie.

LĂSTUN s. (ORNIT.) 1. (Delichon urbica) (reg.) rîndunică. 2. (Apus apus) (prin Bucov.) rîndunea, rîndunică-de-fereastră. 3. lăstun-de-mal (Riparia riparia) = (reg.) rîndunică-de-apă, rîndunică-de-lut, rîndunică-de-pămînt, rîndunică-de-pîrîu, rîndunică-de-ploaie.

LOSTRIȚĂ s. (IHT.; Hucho hucho) (prin Ban.) puică, (Olt.) șaldaie.

lăstun (lăstuni), s. m. – Pasăre, Hirundo rustica. Sl. lastunŭ, lastuna (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 166; Conev 54; DAR; Tiktin), era numele unei specii de rîndunică, cf. sl. lastovica „rîndunică”, bg., rus. lastovica, sb., cr. lastavica, Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 287, credea că acest cuvînt ar fi dacic, cf. alb. loš (cf. și Philippide, II, 720).

lostriță (lostrițe), s. f. – Pește (Salmo hucho). – Var. lostiță, lostoță, lostică, lǫstuță, lostov. Sl. lososĭ (Cihac, II, 176; Tiktin); cf. pol. łosos, sb., rus. losos. Der. nu este clară.

LÓSTRIȚĂ s.f. (Iht.) Pește migrator din fam. salmonidelor (somoni și păstrăvi), de talie mare, putând ajunge la o lungime de 1,5 m, frumos colorat în albăstrui-argintiu (Hucho hucho); este un somon specific bazinului dunărean, urcând pe Tisa și Sava, dar și până în râurile de munte românești, Bistrița, Vișeu ș.a., numit în it. salmone di Danubio, în germ. Donaulachs (= somon de Dunăre).

lostriță, lostrițe, s.f. – (zool.) Pește răpitor cu corpul de formă cilindrică (Hucho hucho). Specie protejată. Actualmente trăiește în România numai în Tisa și în Bistrița moldovenescă. În Tisa este dovedită în râul Vișeu, de la Vișeu de Jos până la vărsare în Tisa, apoi pe Vaser circa 24 km, pe o porțiune scurtă pe Novăț și pe Ruscova. Cel mai mare exemplar de lostriță s-a pescuit în 1951, în dreptul localități Valea Vișeului, de ceferistul Boris Gheorghelenic și cântărea 34 kg (Ardelean, Bereș, 2000: 72). – Din sl. lososi (Cihac, Tiktin, cf. DER); cf. ucr., rus. losos’ „somon” (DEX).

lostriță, -e, s.f. – Pește răpitor (Hucho hucho), asemănător cu păstrăvul, care trăiește în râurile de munte (Vișeu, Vaser, Novăț și Ruscova, în Maramureș). – Cf. ucr. losos „somon” (DEX).

LĂSTÚN (< sl.) s. m. Specie de pasăre călătoare din ordinul paseriformelor, înrudită cu rândunica, dar mai mică și cu coada mai puțin despicată. ◊ L. de casă = pasăre călătoare cu penaj negru-lucios, iar pieptul și burta complet albe, având o lungime de c. 14 cm (Delichon urbica). Cuibărește adesea în colonii, lipindu-și cuibul sub streșini și cornișe; are o mare viteză de zbor (300 km/oră). ◊ L. de mal = pasăre de vară în România, lungă de c. 13 cm, cu penajul cafeniu-cenușiu pe partea dorsală, alb pe partea ventrală și cu o bandă cafenie transversală pe piept (Riparia riparia). Își construiește cuibul în maluri abrupte, săpând galerii adânci și constituind uneori colonii cu exemplare numeroase.