LORICĂ, lorice, s. f. (Latinism) Armură medievală; platoșă, cuirasă. Platoșele și loricele, toate uneltele și podoabele... dezgropate pe alocuri din mucezeala pămîntului. C. PETRESCU, R. DR. 41. Subt manta [Mihai Viteazul] poartă lorică... în mîna dreaptă un topuz și la coapsă sabie. BĂLCESCU, O. I 221.