loreni vb. IV (cuv. creat ad-hoc) A tăia organul genital masculin ◊ „De când Lorena Bobbit a decapitat colonelul soțului și a fost absolvită de către juriști, «unda seismică» s-a propagat. Poliția din Ankara a prins, apoi a eliberat o turcoaică exasperată, care și-a «lorenit» amantul (iată cum se poate îmbogăți limba română).” R.l. 11 III 94 p. 7. ◊ „Lorena cea răzbunătoare bântuie și printre bărbați. Polițiștii turci anchetează trei din cei cinci bărbați din orașul Aegean care l-au «lorenit» pe un al șaselea. Cei cinci l-au lăsat... fără pe negustorul Yasar Cavik, care voia să se însoare cu meseriașa lor.” R.l. 2 VI 94 p. 10; v. și lorenire (de la n.pr. Lorena [Bobbit] care a făcut senzație în America și în lumea întreagă din cauză că, din gelozie, a tăiat organul genital al soțului ei)