O definiție pentru lompău
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
lompău (lompăuri), s. n. (Trans.) Mîner, manivelă. Mag. lopó „hoț” (Cihac, II, 512; Loewe 30).
Intrare: lompău
lompău substantiv neutru
| substantiv neutru (N52) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)