lohiometrie sf [At: D. MED. / P: ~hi-o~ / Pl: ~ii / E: fr lochiométrie] (Med) Tulburare caracterizată prin absența scurgerii normale a lohiilor în cursul lăuziei.

LOHIOMETRIE s.f. (Med.) Tulburare caracterizată prin absența lohiilor. [< fr. lochiométrie, cf. gr. locheo – a naște, metra – uter].

LOHIOMETRIE s. f. tulburare prin retenția lohiilor în uter, în cursul lăuziei. (< fr. lochiométrie)

LOHIO- „naștere, lăuzie”. ◊ gr. lokheia „naștere, zămislire” > fr. lochio-, germ. id. > rom. lohio-. □ ~metrie (v. -metrie₂), s. f., tulburare caracterizată prin absența scurgerii normale a lohiilor, în cursul lăuziei; ~ragie (v. -ragie), s. f., evacuare excesivă de lohii în timpul lăuziei.