logoplegie sf [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: fr logoplégie] (Med) Imposibilitate de a pronunța unele cuvinte sau sunete Si: afazie, alalie.

LOGOPLEGIE s.f. (Med.) Alalie. [Gen. -iei. / < fr. logoplégie, cf. gr. logos – cuvînt, plege – lovitură].

LOGOPLEGIE s. f. alalie. (< fr. logoplégie)

logoplegie s. f., g.-d. art. logoplegiei; pl. logoplegii

LOGOPLEGIE s. v. alalie.

LOGO- „vorbire, termen, studiu, raport”. ◊ gr. logos „cuvînt, discurs, rațiune” > fr. logo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. logo-. □ ~clonie (v. -clonie), s. f., defect de vorbire care constă în repetarea convulsivă a unei silabe la mijlocul unui cuvînt; ~cofoză (v. -cofoză), s. f., surditate verbală; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a pronunța unele sunete sau cuvinte dificile; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se determină raportul dintre două mărimi electrice; ~patie (v. -patie), s. f., defect de vorbire care constă în exprimarea confuză a ideilor; ~pedie (v. -pedie), s. f., ramură a pedagogiei speciale care se ocupă cu corectarea deficiențelor de limbaj ale copiilor; ~plegie (v. -plegie), s. f., imposibilitate de a pronunța unele sunete sau cuvinte; ~ree (v. -ree), s. f., tendință excesivă de a vorbi continuu și incoerent; ~terapie (v. -terapie), s. f., totalitate a tehnicilor de corectare a limbajului oral sau scris.