LOGOFEȚIE, logofeții, s. f. (Înv.) Demnitate de logofăt; cancelaria logofătului. – Logofăt + suf. -ie.

logofeție sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ii / E: logofăt + -ie] (Înv) 1 Demnitate de logofăt (1). 2 Perioadă în care cineva exercită funcția de logofăt (1). 3 Funcție de ministru. 4 Cancelarie a ministrului. 5 (Pex) Personal care făcea parte din cancelaria ministrului. 6 (Pex) Clădire în care se afla cancelaria ministrului Si: minister. 7 (Îs) ~ia dreptății (sau marea ~) Minister al justiției. 8 (Îs) ~ia credinței (sau bisericească) Minister al Cultelor. 9 (Îs) ~ia pricinilor străine Minister de Externe. 10 Tribunal. 11 (Reg; îs) ~ia satului Secretariat al unei primării rurale.

LOGOFEȚIE, logofeții, s. f. Demnitate de logofăt; cancelaria logofătului. – Logofăt + suf. -ie.

LOGOFEȚIE, logofeții, s. f. Slujba, demnitatea de logofăt; cancelaria logofătului.

logofeție f. 1. demnitate de mare logofăt; 2. cancelaria unui logofăt: logofeția dreptății.

logofețíe f. Denumirea mareluĭ logofăt și cancelaria luĭ. Funcțiunea de logofăt în general.

logofeție (înv.) s. f., art. logofeția, g.-d. art. logofeției; pl. logofeții, art. logofețiile (desp. -ți-i-)

logofeție (înv.) s. f., art. logofeția, g.-d. art. logofeției; pl. logofeții, art. logofețiile

logofeție s. f., art. logofeția, g.-d. art. logofeției; pl. logofeții, art. logofețiile