10 definiții pentru logodnică

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOGODNIC, -Ă, logodnici, -ce, s. m. și f. Persoană care s-a logodit cu cineva (considerată în raport cu acesta); (la pl.) perechea logodită. – Logodnă + suf. -nic.

LOGODNIC, -Ă, logodnici, -ce, s. m. și f. Persoană care s-a logodit cu cineva (considerată în raport cu acesta); (la pl.) perechea logodită. – Logodnă + suf. -nic.

logodnic, ~ă smf [At: VARLAAM, C. 232 / V: (reg) ~oln~, ~orn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: logodnă + -nic] 1 Persoană care s-a logodit cu cineva, considerată în raport cu acesta Si: (înv) obrăcinic. 2 (Lpl) Pereche care s-a legat prin logodnă (1). 3 (Fig) Persoană consacrată unui ideal, unei cauze etc. 4 (Îvr) Partener.

LOGODNIC, -Ă, logodnici, -e, s. m. și f. Persoană care s-a logodit (cu cineva). Se cununară fiii împăratului cu logodnicele ce-și aleseseră fiecare. ISPIRESCU, L. 39. A spus părinților și logodnicului că el o scapă pe fată. CARAGIALE, O. III 42. Între făclii de ceară, arzînd în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpîn peste avari. EMINESCU, O. I 88.

LOGODNIC ~că (~ci, ~ce) m. și f. Tânăr care s-a logodit; mire. /logodnă + suf. ~nic

logódnic, -ă s. (vsl. logodĭnŭ, convenabil; bg. [z]godenik, logodnic). Persoană promisă în căsătorie pintr’o ceremonie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

logodnică s. f., g.-d. art. logodnicei; pl. logodnice

logodnică s. f., g.-d. art. logodnicei; pl. logodnice

logodnică s. f., g.-d. art. logodnicei; pl. logodnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LOGODNIC s. (înv.) fidanțat, voinea. (Fata are un ~.)

LOGODNIC s. (înv.) fidanțat, voinea. (Fata are un ~.)

Intrare: logodnică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • logodnică
  • logodnica
plural
  • logodnice
  • logodnicele
genitiv-dativ singular
  • logodnice
  • logodnicei
plural
  • logodnice
  • logodnicelor
vocativ singular
  • logodnică
  • logodnico
plural
  • logodnicelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

logodnic, logodnicisubstantiv masculin
logodnică, logodnicesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care s-a logodit cu cineva (considerată în raport cu acesta). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se cununară fiii împăratului cu logodnicele ce-și aleseseră fiecare. ISPIRESCU, L. 39. DLRLC
    • format_quote A spus părinților și logodnicului că el o scapă pe fată. CARAGIALE, O. III 42. DLRLC
    • format_quote Între făclii de ceară, arzînd în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpîn peste avari. EMINESCU, O. I 88. DLRLC
etimologie:
  • Logodnă + sufix -nic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.