logoclonie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr logoclonie] (Med) Defect al vorbirii constând în repetarea unei silabe la mijlocul sau la finalul unui cuvânt.

LOGOCLONIE s.f. Repetare spasmodică a unei silabe la mijlocul unui cuvînt. [< fr. logoclonie, cf. gr. logos – cuvînt, klonos – agitație].

LOGOCLONIE s. f. defect de vorbire constând în repetarea unei silabe la mijlocul sau la finalul unui cuvânt. (< fr. logoclonie)

LOGO- „vorbire, termen, studiu, raport”. ◊ gr. logos „cuvînt, discurs, rațiune” > fr. logo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. logo-. □ ~clonie (v. -clonie), s. f., defect de vorbire care constă în repetarea convulsivă a unei silabe la mijlocul unui cuvînt; ~cofoză (v. -cofoză), s. f., surditate verbală; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a pronunța unele sunete sau cuvinte dificile; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se determină raportul dintre două mărimi electrice; ~patie (v. -patie), s. f., defect de vorbire care constă în exprimarea confuză a ideilor; ~pedie (v. -pedie), s. f., ramură a pedagogiei speciale care se ocupă cu corectarea deficiențelor de limbaj ale copiilor; ~plegie (v. -plegie), s. f., imposibilitate de a pronunța unele sunete sau cuvinte; ~ree (v. -ree), s. f., tendință excesivă de a vorbi continuu și incoerent; ~terapie (v. -terapie), s. f., totalitate a tehnicilor de corectare a limbajului oral sau scris.