lodânc¹ sn [At: I. POP-RETEGANUL, ap. MAT. DIALECT. I, 24 / Pl: ~uri / E: ns cf ger Ladung] (Reg) Bucată de lemn atârnată la gâtul porcului, ca să nu poată fugi Si: jujeu.

lodânc² sn [At: TODORAN, GL. / Pl: ~uri / E: cf mg lóding] (Reg) Lovitură.

lodânc, s.n. – (reg.) 1. Capetele de la firele care rămân după țesutul pânzei la război: „I-a spus oarecine că nu mai are de făcut nimic decât să ia lodânc de la tiară și din acela să facă o funie...” (Bilțiu, 1999: 249; Breb). 2. Bucată de lemn. – Din germ. Ladung (MDA).

lodânc, s.n. – 1. Capetele de la firele care rămân după țesutul pânzei la război: „I-a spus oarecine că nu mai are de făcut nimic decât să ia lodânc de la tiară și din acela să facă o funie...” (Bilțiu 1999: 249; Breb). 2. Bucată de lemn. – Din germ. Ladung (MDA).