LÓCUS pl. -ci/ s. m. poziție determinată ocupată de o genă sau de alelele ei în structura cromozomului. (< lat. locus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Forma de pl. indicată pare nepotrivită pentru limba română. Nici încadrarea ca s.m. nu pare adecvată. -
gall
LÓCUS (cuv. lat.) s. m. (GENET.) 1. Poziția unei gene pe cromozom (ex. genele alele ocupă același locus pe cromozomii omologi). 2. (ANAT.) L. niger = structură nervoasă situată la baza pedunculilor cerebrali.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LOCUS REGIT ACTUM (lat.) locul guvernează actul – Formulă utilizată în dreptul internațional privat. Un act se întocmește în conformitate cu legislația statului pe teritoriul căruia a fost încheiat.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NON ERAT HIC LOCUS (lat.) acestea nu-și aveau locul aici – Horațiu, „Ars poetica”, 19. Îndemn la evitarea digresiunilor inutile sau a cuvintelor superflue.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink