2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LOCUPLETARE s.f. (Liv.) Îmbogățire. [< locupleta].
LOCUPLETA vb. I. tr. (Latinism) A îmbogăți. [Cf. it., lat. locupletare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOCUPLETA vb. tr. a îmbogăți. (< lat. locupletare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
locupletare s. f., g.-d. art. locupletării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
locupleta vb., ind. prez. 3 sg. și pl. locupletează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: locupletare
locupletare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: locupleta
| verb (VT201) Surse flexiune: MDN '08, DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
locupletare, locupletărisubstantiv feminin
- 1. Îmbogățire. DNsinonime: îmbogățire
etimologie:
- locupleta DN
locupleta, locupletezverb
- 1. Îmbogăți. DNsinonime: îmbogăți
etimologie:
- locupletare DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.