LOCUPLETÁRE s.f. (Liv.) Îmbogățire. [< locupleta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

locupletáre s. f., g.-d. art. locupletării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LOCUPLETÁ vb. I. tr. (Latinism) A îmbogăți. [Cf. it., lat. locupletare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LOCUPLETÁ vb. tr. a îmbogăți. (< lat. locupletare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

locupletá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. locupleteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink